Eminescu și Cavalerii de Clio

Omagiu orădean

Prof. univ. Dr. Mircea POPA

Fiecare dintre noi avem o patrie și un loc al nașterii care ne fixează locul într-o comunitate și într-o succesiune de generații din care facem parte. Cel mai bine a definit acest loc poetul Nichita Stănescu atunci când a spus că Patria lui este Limba Română.

Și noi toți care vorbim limba română aparținem acestei Patrii înnobilate de scrisul lui Eminescu, Arghezi. Barbu,Goga, Bacovia, Nichita și toti suntem datori să ne aducem mica noastră contribuție la cinstirea locului, limbii , istoriei și culturii naționale,

Iar ceea ce face dl. col. Moșincat cu această Bibliotecă a cavalerilor este un act de credință și slujire devotată a intereselor naționale, aducând pe toți fiii Bihorului, risipiți prin toate plaiurile și văile țării, sub același stindard de muncă și solidaritate comună, spre a ne cunoaște mai bine lumea din care venim și încotro ne îndreptăm.

Fără sentimentul apartenenței la pământul strămoșesc și la istoria noastră zbuciumată, n-am fi decât simple frunze bătute de vânt. De aceea e nevoie să rămânem în frunzișul mereu tânăr și viguros al copacului tradiției naționale, deoarece numai acolo putem rodi, putem înverzi și înflori, într-o comunitate și solidaritate de gânduri, idei, și perspective comune.

Fie ca Ziua Culturii Naționale să ne aducă din nou, umăr lângă umăr, într-o construcție comună, trainică și durabilă!

În categoria Articole, Autori | Etichete , , | Lasă un comentariu

CONTINUITATE, RECUNOȘTINȚĂ ȘI ETERNITATE CULTURII ROMÂNE!

  Ionel MARIN

Ziua Culturii Naționale se sărbătoreşte în majoritatea localitățile din țară, la Chișinău, Cernăuți și în comunitățile de români din Europa, SUA, Canada, Austraia, în alte zone din lume, prin manifestări fizice şi online, în funcţie de starea pandemică actuală. ,,Sus Naţia!” Spiritul lui Eminescu, nevoia de Eminescu este reală şi benefică pentru cultura română şi poporul român pe care l-a iubit cu toată fiinţa sa.

Este al doilea an când Asociaţia cultural-umanitară Bogdania din Focşani sper şi ultimul an în care ne manifestăm, online, dragostea şi ataşamentul nostru faţă de cultura română. Împreună cu Biblioteca municipală „Elena Lahovary” din Adjud, directoare Prof. Tatiana Valea, aducem în memoria noastră scriitori de valoare internaţională şi o recunoştinţă aparte faţă de toţi cei care au contribuit la creşterea patrimoniului cultural românesc, la cunoaşterea, răspândirea şi îmfrumuseţarea limbii române, comoară nepieritoare a neamului.

Dintotdeauna poeţii, scriitorii, pictorii, sculptorii, muzicienii şi toată galeria de artişti consacraţi ori amatori, au adus contribuţii la promovarea valorilor şi tradiţiilor culturale româneşti, la înălţarea altarului sfânt din sufletul nostru mereu încercat şi mereu primind lumina continuităţii şi mântuirii. Cultura, flacără vie a unui popor, matrice a identităţii naţionale cuprinde: valori, norme, atitudini, convingeri, obiceiuri, nevoi spirituale, etc. Prin educaţie, cultură omul devine mai puternic, mai înţelept, liber şi stăpân pe destinul său.

Din galeria oamenilor de cultură amintesc: Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, Marin Preda, Ion Creangă, Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Simion Mehedinți, Mircea Eliade, Constantin Noica, Constantin Brâncuşi, George Enescu și lista este foarte mare, impresionantă şi mereu se adaugă noi nume, acesteia. Creatorii limbii române au aprins şi întreţinut flacăra candelei iubirii şi dăinuirii într-u frăţie şi armonie. Printre aceştia se numără şi inegalabilul poet Mihai Eminescu. Astăzi, 15 ianuarie 2022 se împlinesc 172 de ani de la naşterea Luceafărului poeziei românești. A fost şi prozator, dramaturg, filozof, cugetător și strălucit gazetar. De aceea filosoful Constantin Noica l-a numit pe Eminescu: ,,omul deplin al culturii româneşti”. Eminescu, omul universal, ,,românul absolut”, este încă ,,expresia integrală a sufletului românesc”, după cum afirma savantul Nicolae Iorga.

Mihai Eminescu a rămas viu în inimile noastre, flacăra vie a neamului nostru. Prin creaţiile sale nemuritoare, dăruirea până în ultima clipă pentru naţia română, rămâne un strălucit exemplu pentru noi şi pentru generaţiile viitoare. Eminescu ne-a luminat viitorul, ne-a învăţat ce înseamnă veşnicia. În toată ţara, dar şi pe plaiurile mioritice există o puternică forță creatoare, mulţi scriitori care fac cinste Vrancei, literaturii şi culturii contemporane. Se impune ca necesitate creşterea respectului faţă de oamenii de cultură români, a dragostei faţă de cartea românească şi de valorile româneşti din toate domeniile de activitate.

Revista de cultură „Bogdania”, intrată în anul al zecelea de existenţă, a cuprins în paginile sale numeroase articole, creaţii literare şi documentarii cu referire la istoria şi cultura română. Şi prin cele zece ediţii derulate ale Festivalul-concurs internaţional de creaţie literară Bogdania, am stimulat pe tinerii creatori români de pretutindeni să contribuie la cunoaşterea, răspândirea şi afirmarea literaturii şi culturii române în lume. Şi în acest an continuăm cu proiectele Bogdaniei şi cred într-o revigorare a culturii române și în afirmarea identităţii şi conștiinței naţionale, româneşti. Vă mulţumesc dvs., domniilor voastre pentru slujirea permanentă şi la cote înalte a literaturii şi culturii române şi vă asiguer de toată dragostea şi admiraţia mea şi a colectivului revistei Bogdania. Multă sănătate, putere de muncă şi de creaţie în demnitate şi frăţie. Doar îmbrăcaţi în iubire şi strivind răutatea vom putea trăi în armonie şi fericire. Dumnezeu să ne ajute!

De ziua Culturii Române primiţi  un călduros şi frăţesc LA MULŢI ANI!

 Sus naţia română!    

Ionel MARIN (scriitor) – Redacţia revistei Bogdania- Focșani, 15 ianuarie 2022

În categoria Articole, Autori, Evenimente | Etichete , , | Lasă un comentariu

MESAJE – de ZIUA CULTURII NAȚIONALE

ȘI NEW YORK-UL CREDE ÎN FARMECE

– SANDA WEIGL O READUCE PE MARIA TĂNASE PESTE OCEAN

Cu ocazia Zilei Culturii Naționale, ICR New York prezintă, în premieră, sub titlul ”I Still Believe in Magic – Sanda Weigl Sings Maria Tănase” / „Eu tot cred în farmece. Sanda Weigl cântă Maria Tănase”, o producție video originală ce evocă una dintre marile întâlniri culturale româno-americane: aceea dintre o cântăreață excepțională și un oraș excepțional. Materialul, cu o durată de cca. 20 de minute, va fi difuzat pe canalele social media ale Institutului (Facebook, Instagram, YouTube) începând cu 15 ianuarie, ora 21:00 (ora României). Simultan, producția video va fi prezentată și pe canalele de social media ale Ambasadei României la Washington.

În 1939, cu ocazia participării României la Expoziția Mondială, Maria Tănase a oferit, la New York, o serie de concerte care au sedus publicul american și i-au relevat clasa internațională. Decenii după ce impresionantul pavilion românesc ridicat în Flushing, Queens și rezonanțele când aprige, când exuberante, când sfâșietoare ale melodiilor Mariei Tănase s-au estompat din memorie, solista de origine română Sanda Weigl și muzicienii nipono-americani Shoko Nagai (pian, acordeon), Stomu Takeishi (bas) și Satoshi Takeishi (percuție) încearcă să readucă spiritul legendarei artiste în inima metropolei newyorkeze. Ilustrate cu imagini ale locurilor pe unde a trecut și cântat Maria Tănase la New York, vechile melodii, cum sunt „Lume, lume”, „Mi-am pus busuioc în păr”, „Până când nu te iubeam”, „Bun îi vinul ghiurghiuliu”, rearanjate și metisate cu stiluri contemporane de cei patru muzicieni pasionați de melosul foclorului urban românesc, se suprapun peste ritmurile sonore și vizuale ale marelui oraș, ca o reîn-toarcere, magică, a faimoasei soliste în orașul pe care l-a cucerit cu decenii în urmă.

Destinate atât comunităților românești din America de Nord, cât și publicului american și internațional, piesele sunt prezentate cu subtitrare în limba engleză, pentru a păstra intact mesajul lor original.

Sanda Weigl, binecunoscută publicului newyorkez pentru recitalurile de la Cornelia Street Cafe, Joe’s Pub, BAM Cafe, The Neue Galerie, The Kitchen, Drom sau Barbès, reuşeşte să fie un extraordinar promotor al muzicii tradiţionale româneşti şi lăutăreşti într-o nouă interpretare. Sanda Weigl s-a impus pe scena internaţională prin vocea sa unică, a cărei susţinere constituie o garanţie de succes și vizibilitate. În prima parte a carierei, solista a colaborat cu interpreţi și regizori de teatru renumiți precum Robert Wilson, Luc Bondy sau Juergen Flimm, la Schiller Theater din Berlinul de Vest. Stabilită în New York din 1992, Sanda Weigl a câştigat rapid aprecierea publicului american, dar și pe cea a criticilor, ca urmare a seriei de concerte susţinute în săli prestigioase din metropola americană.

***

I STILL BELIEVE IN MAGIC: SANDA WEIGL SINGS MARIA TĂNASE / TOT MAI CRED ÎN FARMECE: SANDA WEIGL CÂNTĂ MARIA TĂNASE

Un documentar muzical de Alex Boda și Ionuț Văcar

Voce: Sanda Weigl

Cu: Shoko Nagai (pian, acordeon), Stomu Takeishi (chitară bas), Satoshi Takeishi (percuție)

Scenariul și regia: Alex Boda

Imagine și editare video: Ionuț Văcar

Sunet: Ionuț Văcar

Versiunea engleză a versurilor: Andreea Iulia Scridon

O producție originală a Institutului Cultural Român de la New York, ianuarie 2022

Mai multe detalii despre proiectele în desfășurare ale ICR New York pot fi găsite pe rețelele de socializare și website-ul Institutului:

Facebook: https://www.facebook.com/RCINY/

Website: https://www.rciusa.info/

Instagram: https://www.instagram.com/romanianculturalinstituteusa/

Twitter: https://twitter.com/RomanianY

YouTube: https://www.youtube.com/channel/UCVC1AC-TWeHLtaFjVXOlOtw

Raluca CIMPOIAȘU, New York, 12 ianuarie 2021

DP, LIGA CULTURALA Mesaj 15.01. 2022 Ok

La mulți ani români!

În categoria Articole, Autori, Catalog Autori, Evenimente | Etichete , , , , | Lasă un comentariu

ȘI DACĂ…

EMINESCU, cântat de orădeni

Volum cu o frumoasă dedicație pentru familie.

Tuturor creatorilor ce se înalță spre Luceafăr,

Onorul Cavalerilor de Clio

15.ianuarie 2021

PROGRAM-INVITAȚIE: 17 IANUARIE 2022, ORA 17.00

În categoria Articole, Autori, Evenimente | Etichete , , , , , , , | Lasă un comentariu

LUCEAFĂR DRAG

Melania RUSU-CARAGIOIU (CANADA)

„LUCEAFĂR DRAG” – POEZII INCHINATE LUI MIHAI EMINESCU

„DE MIC COPIL PĂDURI CUTREIERAM”

(Poem citit la Cenaclul de la Consulatul Român din Montreal-Canada, moderator consulul general Victor Socaciu. St. Constant, ianuarie 2017)

 

Trăit-a pe acest pământ

Un lujer mic de floare

Fugea cu buclele în vânt

Și surâdea în soare.

 

Vorbea cu toate, într-ales

Pe limba lor ciudată

Ele-i șopteau c-au înțeles,

De fiecare dată.

 

Și gâzele și moși bondari

Și culbecii cu coarne

Și flori albastre, nuferi mari

Râdeau, să se răstoarne…

 

Dar cel băiet crescu ușor

Zeifir de primăvară

Lângă „conacul” cu pridvor

În cel capăt de țară.

 

Și-acuma-l chemau depărtări.

Nu mai era de-o schioapă

Și ochii lui cătau spre zări

Spre visele ce-adapă.

 

Vacanțele erau un semn,

Codrul era aproape,

Dorul de ducă un îndemn

Spre irizări de ape.

 

Codrul cel falnic îl chema

Sub poala lui cea verde,

Iarba covor îi impletea

În umbra ce se pierde.

 

Mergea gândind la ce-i frumos

Urcând către izvor

Iar vântul fluiera voios;

Păsări oprind din zbor.

 

Și pasul când îl înturna

Mai plămădind un vers,

Iar lângă lac se așeza

Gândind la-al vremii mers.

 

Odată visul împletit

Cu dorul către lume.

Acel Făt, cel Frumos ursit

Plecă spre soare-apune.

 

Multe-a văzut în calea lui

Și saltimbanci și stele

Dar dorul cald al codrului,

Potecile cu iele.

 

L-au tot chemat la ele iar

Și sufletu-i era de jar;

L-ademeneau codrii străbuni

Un lait motiv, spre ei, spre lumi.

 

 

FEERIE

 

Leagăn de nuferi,

Licăr de pleoape,

Roate de ape.

 

Nisip sub trestii

Prefiră valul,

Raci sapă malul.

 

Vânt de prin sălcii

Parfum încarcă,

În mica barcă.

 

Plutiri de văluri

Pe corzi de liră,

Visuri înșiră.

 

La mal s-alină

Struna iubită,

Dormi fericită!

~,

 

FLORILE TREC

 

Florile trec,

Ca visul de vară,

Şi nu se-ntorc, iară;

Anii-mi petrec…

 

Apele fug

În ochii tăi verzi,

Luceferi visezi

Inimi pe rug!

 

Nu pot să plâng.

Ploile – mi susură,

Vântul îmi murmură;

Inima-mi strâng.

 

Crini îți şoptesc

Sânului, dor,

Şi anilor…

Mă ispitesc…

 

Cade din nor

Luna deşartă,

Prin zarea spartă;

Cutezător!

 

Florile trec,

Anii-mi petrec…

Apele fug:

Inimi pe rug…

 

Nu pot să plâng

Inima-mi strâng

Crini îți şoptesc,

Mă ispitesc…

 

Cade din nor

Cutezător…

 

 

CÂNTECUL LACULUI

 

 

Flori de nufăr, în potire, strâng al murmurului val,

Ştimele, fără de număr, încing horele pe mal.

 

Visul lunecă pe ape, căutând tihnit liman,

Frunzele, a pădurii pleoape, ostenite, adorm pe ram.

 

Sub al paşilor de zână, foşnind în măruntul dans,

Iarba cântă în surdină, cu al stelelor balans.

 

Pe a lacului mătase, sub al farmecului dar,

Lebedele, în gondole,lasă valuri de cleştar.

 

Luna, pletele-şi resfiră peste ape şi-ntuneric,

Smălţuindu-le-nsmaraldeşi-n sclipiri de vis feeric.

 

Toate sunt ca altădată, pe cel lac cuunde line,

Şi pe-aripi de libelulă, pleacă doruri… către tine…

 

 

LUMEA MEA DE VISE

 

Unde-i lumea mea de vise?

Măîntreb cu glasul stins,

Unde-s florile ucise?

Unde-i lacrima din plâns?

 

Au zburat cu frunza…, toamna,

Şi cu ghiocei în păr…

Numai luna, numai doamna

Le-a văzut într-adevăr …

 

Cerc sà le găsesc, zadarnic;

Ele s-au ascuns în neant,

Sub al brumelor zăbranic,

Al temutului Garant.

 

Pleacă lumea mea de vise

Cum pier florile ucise…

 

 

FLOARE ALBASTRĂ

 

Unde eşti tu, floare albastră,

Floarea nopţilor cu stele?

Te-ai ascuns în umbra lunii,

Zână a visurilor mele…

 

Floare albastră, floare albastră

Cu privirea de cicoare,

Umbra degetelor tale

Se ascunde-n stropi de soare.

 

Floare albastră, strop de mare,

Eşti când veselă, când tristă;

Treci prin lume ca o boare

Diafană, prin ponoare…

 

 

FORMĂ ȘI DEZAGREGARE

 

Azi m-am născut din infinit

Şi parcă vin deaproape,

Sau ceţuri m-au acoperit

Cuferestre de ape.

 

Păşesc peste nisipul greu.

Alb, presărat cu sare

Şi simt că neantul e al meu :

Aer, pământ şi mare.

 

Oglinda soarelui sus pus

Îmi urmăreşte umbra.

El da, Eu încă n-am apus,

Dar îi încalc penumbra.

 

Când zbor ca un meteor stins,

În prag de disipire,

Se-opreşte – n loc timpul învins

Sub neagra mea privire.

 

Dezagregat, m-am tot pierdut

In căi fără de ştire…

Dintr-o scânteie-am înviat

Cu foc de nemurire.

 

 

BALADA DULCELUI MIHAI

 

Un licăr de pleoape

În sfintele ape,

Spre ceruri privire

Și spre omenire.

 

Drag al meu Mihai,

Pe un plai de rai,

Ai cântat izvoare –

Românie -n soare.

 

Ai plans cu alean

Dorul unui neam,

Greul ce-l adastă

Sub cea aspră castă.

 

Gândultău de aur

Ne țesea tezaur…

 

Azi sclipesc pe cer,

Și nu efemer,

Versurile tale:

Steme din paftale.

 

Și iarăși, bădiță,

Cânt de poieniță,

Ziceai din caval

Seara de pe deal…

 

N-ai uitat nimic

Din păsul meu trist.

 

Tot ți-am zis și-mi zic:

Cine nu te știe?

Plans și voioșie!

O lume te cheamă

„Mult poet, de seamă”

 

Aur și palate,

Mândre nestemate –

Versurile tale:

Cânt și osanale.

 

Când mă uit în carte

Mă chemi de departe

Să te cautanume

Cum zbori peste lume.

 

Nume de luceafăr,

Nume din plai sfânt,

Nume cântat veșnic

În cer, pe pământ…

 

Scris-au cronici multe

Despre versul tău;

S-au speriat ciocoii

Și te-au dat la rău,

Dar mintea ta caldă,

Ca o mângâiere,

Nu le-a dat putere

În mârșava vrere !

 

Te-au răpus, trădalnic,

Dar ești viu și falnic,

Mândrul meu Mihai,

Bradul de pe plai;

Bardul de pe plai,

Soareîn lume,stai !

 

Bădie Mihai,

Cel mai falnic crai,

Tu, grijă să n-ai !

Te-‘orcânta din nai

Plaiurile tale,

Doinele din vale,

Și din lumea toată,

„Stea prealuminată !”

————————————-

Melania RUSU-CARAGIOIU, Montréal, Canada, 2006 -2022

 

 

 

În categoria Articole, Autori, Evenimente | Etichete , , , , | Lasă un comentariu

Ziua Culturii Naționale

EMINESCU

Prof. univ. Dr. Mircea Popa

Cultura unui popor este bunul cel mai valoros cu care o națiune și un popor poate sta în fața umanității. Cu cât numărul scriitorilor, savanților, muzicienilor, artiștilor, inventatorilor,  arhitecților și a oamenilor de știință, recunoscuți pe plan mondial este mai mare, cu atât poporul acela este răsplătit de recunoștința și admirația lumii întregi. Nume ca Eminescu, Enescu, Brâncuși, Iorga, Emil Racoviță, Titulescu,  Creangă, Caragiale, Nichita Stănescu,Mircea Eliade, Aurel Vlaicu, Traian Vuia,  Coandă și alții mai mulți au intrat de multă vreme în circuitul universal al valorilor, fiind prețuiți  și tratați ca bunuri ale umanității, cu trimiteri și raportări directe la viața și activitatea lor.  Când în 2010, Parlamentul României a luat hotărârea de vota o lege prin care să se ofere națiunii noastre o zi de prețuire a acestor nepieritoare valori, opțiunea membrilor acestuia s-a îndreptat spre ziua de 15 ianuarie, ziua de naștere a poetului nostru național, recunoscut ca autentic și original geniu romantic, posesor al unei vaste culturi și reformator al limbii poetice românești.

A trăi și a viețui în Eminescu a devenit de atunci un mod românesc de a percepe lumea, de a ne raporta la valorile celorlalte popoare, de ne scruta adâncimile inteligenței și bogăția spirituală de gânduri și idei. A trăi și a viețui în Eminescu înseamnă mai multă responsabilitate față de tine și față de semeni, mai multă exigență, mai mult efort creator. Exemplul pe care ni l-a dat Eminescu a fost unul a unei permanente depășiri, a unei vieți puse în serviciul celorlalți, atestând prin exemplul personal năzuința de a atinge și satisface aspirațiile cele mai intime ale neamului său, identificându-se cu acesta în năzuința spre mai  bine și spre frumos, spre atingerea nivelului celui mai înalt de înțelegere a fenomenelor lumii reale, de a le corela și organiza după modele proprii, spre a le înnobila prin propunerea altor paradigme și semnificații.

Cunoașterea profundă a trecutului neamului, apelul la marile lui personalități, transformate în modele de conduită umană (Mircea, Decebal, Ștefan, Horia), stăpânirea nuanțelor celor mai fine ale limbii, percepția rafinată a sunetului ei particular, intuirea adâncilor semnificații care stăpânesc gândirea filosofică umană, a câmpului cosmogonic al lumilor exterioare și interioare, aspirația spre libertatea și independența neamului, neacceptarea asupririi omului de către om, a nesocotirii  valorilor individuale și colective ale popoarelor, năzuința intimă spre perfecțiune și rotunjire creatoare au fost doar câteva din ideile și năzuințele care i–au caracterizat armonia personalității, care i-au făcut pe contemporani și urmași să-i admire și să-i  consfințească genialitatea gesturilor, amplitudinea  aspirațiilor.

Mergerea spre izvoare, spre arhetipuri și arhaitate, spre autenticitate și complexitate ideatică a însoțit  afirmare sa în lume, de la copilul Ipoteștilor, la elevul strălucit al lui Aron Pumnul de la Cernăuți, la dorința validării principiului călăuzitor al unei latinități tutelare din Mica Romă blăjeană, la organizarea congresul tineretului universitar românesc din întreaga lume,  chemat să vină la Putna pentru a-și defini viitorul în raport cu principiile naționale generoase fixate de Ștefan cel Mare.

A urmat slujirea învățământului național, din postura de revizor școlar, a cufundării cât mai adânci în cultura neamului, în poziția de bibliotecar la Iași,  a înțelegerii  superioare a rostului teatrului național  ca  școală a caracterelor, a practicării unui jurnalism militant,  pus în serviciul celor mulți, prin gazetăria de la „Timpul”. Au fost doar câteva din etapele unei vieți, în care s-a zidit pe sine în folosul altora. „Omul cel mai deplin al culturii românești”, cum l-a caracterizat Noica, n-a acceptat asuprirea socială și națională, fiind un glas al libertății și al  zborului neîncorsetat  al  ființei umane spre împlinire și autodepășire. Imaginea studentului vienez, pătruns de menirea socială și politică a „României June”, a ieșeanului împărtășind țelurile nobile ale „Junimii”, a gazetarului de la „Orientul”, dornic să colinde spațiul transilvan pentru a aduna folclor, a membrului societății „Carpații”, protestând împotriva rapturilor teritoriale, apărător devotat al cauzei Transilvaniei și Bucovinei natale, sunt elemente care au perpetuat și fixat în timp imaginea luminoasă și pură a unui Eminescu, aflat  de fiecare dată în fruntea acțiunilor celor mai progresiste ale momentului, a unui Orfeu dezlănțuit, deschizând cu lira lui de aur, precum în neuitata Doină, calea generațiilor viitoare. De la frumosul elogiu adus înaintașilor din Epigonii, la acerba critică socială din Scrisori, până la stările de purgatoriu moral și atemporal din Odă în metru antic, de ridicare în sferele unei cosmogonii  ideale, într-un permanent și fructuos dialog cu Eternitatea, din La steaua, din Luceafărul sau Memento mori, Eminescu arată lumii aceeași imagine de tânăr voevod și mag călător printre stele, dar care nu-și uită nici îndatoririle pământene, la fel ca Toma Nour din Geniu pustiu sau răzvrătitul din Impărat și proletar, scoțând la iveală perpetua strălucire a spiritului tânăr dornic de schimbare, de purificare, de ridicare a neamului la altă treaptă și la altă condiție socială.

În ciuda tuturor piedicilor și opreliștilor, El traversează apele albastre ale celestrității, înfruntă cu curaj oprobriul public și indiferența confraților, și, ca un nou Hyperion, se pune în slujba slujirii unui ideal omenesc superior, în limitele unei misiuni asumate în planul existențial, și dincolo de îngrădirile acestuia. Exemplaritatea operei  cheamă lumea de azi cu îndemnul „Veniți și luați lumină!”, în așa fel, ca trăitorii clipei de față,  să despartă apele de uscat, și să se lase în voia spiritului de dreptate eminescian. E timpul, ca măcar de Ziua Culturii Naționale, să ne purificăm și într-armăm sufletul și mințile la bătaia de aripi a celui fără de moarte, spre a ne înțelege mai bine menirea, respingând cu mai mare hotărâre fariseismul, minciuna, ipocrizia, impostura, falsitatea, hoția, nesocotirea dreptului Celuilalt, nelegiuiri și malformații care ne-au invadat viața,  ținându-ne prizonierii mediocrității  și lașității.  Sunt doar câteva din punctele testamentului pe care ni le-a lăsat El, ca precepte imprescriptibile ale unei opere ce-și dezvăluie, mereu și mereu, și încă și încă,   valoarea  și perenitatea.

În categoria Articole, Autori, Catalog Autori | Etichete , , , , , , | Lasă un comentariu

Eminescu – serbarea existenței

 

Claudiu Dumitrache

Se cunoaște faptul că România are un ritm interior puțin neînțeles, atât din trecut, cât și din prezent – din exterior, rămânând la înțelegerea fiecăruia, după experiența proprie a vieții, despre ce înseamnă a fi român. Dar acest ritm este firesc oricărui om, de fapt, chiar dacă uneori e mai anevoios. Poporul român a izvorât din tainele creștine, pe care unii le-au primit cu smerenie, bucurându-se („Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” – Ioan 20,29), dar pe care alții le-au cercetat, rezervându-și mai mult timp de meditație asupra rădăcinilor și fiind nevoie să experieze tainele ceva vreme („Pentru că M-ai văzut ai crezut.” – Ioan 20,29). Așa cum spune acad. Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, „modernitatea este construită pe tradiție”, iar cine se aventurează în modernitate fără să cunoască tradiția, rătăcește și nimic nu află. Nici sfinții nu au fost cu toții sfinți din primii ani ai vieții, ci au ajuns să fie astfel datorită experienței sacrului, experiență care a fost mărturisitoare, unii murind pentru credința lor și devenind eterni în Cer, dar și pe Pământ.

De Ziua Națională a Culturii Române avem de înțeles un simbol puternic, un mesaj profund a ceea ce înseamnă a fi român. Acest mesaj este însuși Mihai Eminescu, a cărui serbare de existență este Ziua Națională a Culturii Române – 15 ianuarie. Reprezentant al culturii, misticii, spiritualității, limbii și gândirii române din ultimele secole – Eminescu este acum exemplul fiecărui cetățean care-și asumă calitatea de român într-o țară a diversităților. A fi român, după viața lui Mihai Eminescu, înseamnă a te îndoi, a cerceta și a nu crede tot ce vezi și auzi. A fi român înseamnă a fi sceptic, analitic, căutător al adevărului. Ascensiunea sau tranziția aceasta, de la scepticism sau rătăcire la mărturisire, este firească fiecăruia dintre noi, care căutăm să pătrundem în esențele a ceea ce suntem, să aflăm ce suntem chemați să devenim. Ori că citim Sfânta Scriptură, ori Filocalia sau Patericul, ori viața Sfântului Daniil Sihastrul cu a lui Ștefan cel Mare, ori a Brâncovenilor sau a lui Neagoe Basarab, vom înțelege același lucru – suntem chemați să devenim eterni, să fim lumină, afirmând:

creștinismul nu a apărut prin decizia vreunei autorități pământene și nu poate fi limitat ori interzis de vreo asemenea autoritate (acad. Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, în „Crăciunul – primenitorul și izbăvitorul firii”, regal-literar.ro, 24 decembrie 2021).

Ca să înțelegem mai cu seamă ce înseamnă a fi român, să putem primi această cunoaștere, gratuit, evitând prea multă rătăcire, fiind un privilegiu de care ar trebui să profităm, e necesar să-i parcurgem ascensiunea gândirii lui Mihai Eminescu, pe care, dacă o vom înțelege așa cum este, vom ajunge să spunem, și noi, asemenea lui Grigore Vieru: „Acum nimeni nu mă poate minte”. Această trecere, de la profan la sacru, se datorează unei transcendențe ce provine din smerenie, din bunătate, depășind rațiunea umană, omul dobândind har de la Sfântul Duh și cunoscând adevărul, pe care-l poate mărturisi printr-un act de sacrificiu, dragoste absolută pentru aproapele, ori de martiriu, așa cum au făcut sfinții. Sfântul Grigorie Palama ne spune că, „cei care sunt vrednici  primesc harul şi puterea spirituală supranaturală, ei percep atât prin simţuri, cât şi prin inteligenţă ceea ce este mai presus de orice simţ şi de orice intelect. Cum se întâmplă aceasta? Acest lucru este cunoscut numai de Dumnezeu şi de cei care au avut experienţa harului său”. Cuviosul Sofronie Saharov atenționează că „harul este dat numai celui smerit și blând”. Pe lângă blândețe și smerenie, Părintele Arsenie Papacioc ne spune: „Da, Dumnezeu dă harul, dar nu le dă la milogi, le dă la eroi”. Aici se referă la faptul că harul este dat unui creștin înstărit, mărturisitor de Hristos, care nu doar își poate asuma pierderea locului de muncă pentru iubirea de Hristos, ci care poate să și moară pentru Hristos. Asta ne spune părintele, că harul se dă unui creștin care apără Sfânta Treime, Adevărul, nu care doar apără un cozonac sau un ou frumos de Paște. Tot părintele ne spune că nu trebuie să confundăm lucrurile și nu trebuie să facem compromisuri, căci atunci se întristează cerurile, întrebându-ne astfel: „Ce întâlnire are adevărul cu neadevărul?”.

Omul care-și asumă calitatea de român, de obicei, ne arată Mihai Eminescu, are un parcurs sincer și sigur spre adevăr, față de cetățenii altor țări sau de mirații altor culturi, care primesc de-a gata modul de gândire și se supun legilor omului materialist, psihanalitic uneori, stagnând pe culmile disperării, poate, doar „intuind ceea ce dăinuie”, așa cum spune ÎPS Calinic Argeșeanul,  și agățându-se de idei eterne ca să nu piară din memorii.

Astăzi, românul, influențat fiind de modernitate sau de felurite curente culturale, poate să spună: „Eu nu cred nici în Iehova, / Nici în viață, nici în moarte, / Nici în stingere ca unii. / Eu rămân ce-am fost: — romantic.” (Mihai Eminescu – „Eu nu cred nici în Iehova”, aprilie 1876).  Și se poate simți bine, vremelnic, poate avea succes astfel, fiind lăudat și aplaudat de o anume comunitate. Însă, după ce românul constată că nu este așa, că nu se poate constitui printr-o voie proprie, printr-o pasiune a instinctului sau una intelectuală, căci este chemat să devină mai mult decât o creatură de consum și moarte, tot acesta ajunge să se smerească, să se lepede de sine și să se predea voii lui Dumnezeu, voie care îl va face să afirme, în chip revelator, chiar peste noapte: „Credința zugrăvește icoanele-n biserici” („Melancolie”, 1 septembrie 1876, revista „Convorbiri literare”). Apoi să continue :

Biserica Răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singură armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.” (M. Eminescu, „Liber-cugetător, liberă-cugetare”, „Timpul”, 2 februarie 1879, în „Opere”, 1989, vol. X, p. 187). Toate acestea fiind în concordanță cu adevărul cel dintâi, pe care românul îl mai neagă în timp, însă tot acolo ajunge: „Nu se mișcă un fir de păr din capul nostru fără știrea lui Dumnezeu” (Mihai Eminescu – „Scrisoare dlui Dumitru Brătianu”, în ziarul „Românul”, 15 august 1871).

Tot Mihai Eminescu afirmă mai apoi: Biserica Ortodoxă Română „este maica spirituală a neamului românesc” (Ziarul „Timpul” (V), 14 august 1882, în „Opere”, Vol. XIII, pp. 168-169). Eminescu a descoperit că Biserica este „stâlp şi temelie a adevărului” (I Timotei 3,15). Aceste conștientizări arată cum trebuie să fie un român, și mai concret de-atât, cum trebuie să fie un creștin pentru a fi plăcut lui Dumnezeu și a-și demonstra asemănarea cu El, recunoscut ca mădular al Trupului lui Hristos. Așa cum spune Sfântul Ciprian al Cartaginei, „cine nu are Biserica drept mamă, nu-L are nici pe Dumnezeu drept Tată şi în afară Bisericii nu există mântuire.

Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme” (II Timotei 4,3-4).

Sfântul Nectarie din Eghina ne mărturisește același lucru, ca un om care a avut experiența harului lui Dumnezeu și care a devenit sfânt: „Numai în Biserică pot credincioșii să aibă o certitudine temeinică cu privire la adevărurile în care cred și cu privire la propria lor mântuire, fiindcă în afara Bisericii, a acestei arce a lui Noe, nu există niciun fel de mântuire. Fără Botez și Biserică, nimeni nu poate fi unit cu Trupul lui Hristos”. Iar dacă cineva nu va asculta de Biserică, „să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş” (Matei 18,17), adică să ne rugăm pentru acela, ca să poată lucra harul lui Dumnezeu din afară și să-l trimită în Biserică, unde Duhul Sfânt lucrează din interior.

Omul este construit după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, iar Mihai Eminescu a înțeles și experiat acest lucru. În toamna anului 1887, internat la Mănăstirea Neamț, Eminescu primește, la cererea sa, Sfânta Taină a Împărtășaniei de la preotul locului. Tot Eminescu cere: „Să mă îngropați la țărmurile mării și să fie într-o mănăstire de maici și să ascult în fiecare seară ca la Agafton cum cântau Lumină lină” (Paul Miron citat de Nicolae Georgescu, „Mihai Eminescu la Mănăstirea Agafton”, publicat în „știri.botoșani.ro”, joi 15 iunie 2017). Deci, românul care serbează Ziua Culturii este mădular al Trupului lui Hristos, Care a pătimit din iubire, de aceea Ziua Națională a Culturii Române înseamnă Dragoste, Răbdare, Credință, Ascultare și Asumare. Și poate nu întâmplător, ziua de 15 ianuarie îi prăznuiește pe Sfântul Cuvios Pavel Tebeul și Sfântul Cuvios Ioan Colibașul, doi mari asceți, cel din urmă fiind „cel sărac pentru Hristos”. Pentru lingviști, etnologi și istorici, este cunoscut faptul că, prin înțelesul său, cuvântul „român” reprezintă un om creștin, smerit, supus lui Dumnezeu, sărman și muncitor al pământului, încălzit de Hristos, acceptându-și crucea ce duce la mântuire, fără a face compromisuri în schimbul averilor lumești, mulțumindu-se cu ce dă Dumnezeu, apărând Adevărul și, uneori, murind pentru El, pentru că cel ce crede în El, chiar dacă va muri, va trăi (Ioan 11,25). Românul știe că „iadul nu poate fi atrăgător și că diavolul face atrăgător drumul către acolo” (Sfântul Vasile cel Mare), că „drumul adevărului este unul și că rătăcirile sunt mai multe”, dar și că „bogat este cel care oferă mult, nu care primește mult” (Sfântul Ioan Gură de Aur). De asemenea, românul autentic cunoaște că „nimic nu e mai jalnic ca vorbirea despre Dumnezeu, stând în afară de Dumnezeu” (Sfântul Grigorie Teologul).

Pentru un român, „Sfânta Treime este suprema taină a existenţei, care explică toate, sau fără de care nu se poate explica nimic” (Părintele Dumitru Stăniloae). Românul autentic știe că a fi ales este egal cu smerenia provenită din cutremurul și din înțelegerea Adevărului, nu cu o smerenie artificială, construită în mod simbolic sau psihologic pentru a face impresii de bine, sau pentru a demonstra valori intelectuale care să genereze pacea auto-mântuirii. Această smerenie falsă este ușor de demascat și se regăsește în gândirea filozofică care nu este bazată pe iubirea de înțelepciune adevărată (Sfânta Evanghelie), de la Dumnezeu, care se face cunoscută doar prin Biserică (Efeseni 3,10). Unii ar trebui să știe că, „Cel care nu iubește Biserica și Sfânta Liturghie, se amăgește că se roagă…! Dacă rugăciunea este dreaptă și Duhul Sfânt îl cercetează pe om, primul loc în care-l va trimite va fi Biserica. Ce ar fi însemnat ca Noe să facă corabia și unii să se apuce să facă butoaie cu care să se salveze?” (Părintele Savatie Baștovoi).

Prin urmare, orice român care ajunge să îl considere frate pe Eminescu și care serbează Ziua Culturii Naţionale – se naște din mama-Biserică, își asumă chipul și asemănarea, devine mădular al Trupului Fiului Omului și are Tată pe Dumnezeu, făcându-și semnul Sfintei Cruci, care, parafrazându-l pe PF Daniel, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, este semn de mântuire și de viață veșnică. Ziua Culturii Naționale a României o poate sărbători și simți, deci, oricine crede într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică; care mărturisește un Botez spre iertarea păcatelor; care aşteaptă învierea morţilor și viaţa veacului ce va să fie, că a Lui este Împărăţia și puterea și slava: a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh! Amin.

(preluat din Luceafărul din 12 ianuarie)

În categoria Articole, Autori | Etichete , , , , , | Lasă un comentariu

Bun venit 2022

Voie bună tuturor,

Sănătate, Fericire și Iubire!

Cavaler de Clio

În categoria Articole, Autori, Catalog Autori | Lasă un comentariu

LA MULȚI ANI 2022!

PLUGUȘORUL 2022

 

Ahoo, Ahoo, copii și frați

Din diaspora-n Carpați,

Vaccinați sau doar testați,

Stați puțin, nu amânați,

Băgați plugul pân΄ la os

În ogorul cel mănos,

Și cu multă bucurie

Să uităm de pandemie!

Mânați, măi!

Hăi! Hăi!

 

Iată anul trecu iar –

S-au schimbat, dar în zadar;

Pensii și salarii cresc

Calculează de-amețesc,

Ne-au lăsat ca și-altădată

Săraci, cu buza umflată!

Față-n față sau online

Am rămas cu cei mai fain –

Cu purcelul îngrășat,

Și pe paie asomat,

Cu Crăciunul creștinesc

Și-obiceiul strămoșesc.

Doar că ăia din Bruxelles

O luară ei nițel

Pe-arătură, cum se zice

Stratagema s-o aplice.

Dar românu΄ cu vătraiul,

Capra, ursul și buhaiul

Le dădură de înțeles

Că n-au cale de ales!

Studiile de fezabilitate

Au păpat sume mașcate,

Autostrăzi mai mici ca hatul

Și lucrări de tot… rabatul,

Consecvenți cu ruinatul

I-apucară… digitalizatul!

Mânați măi!

Hăi! Hăi!

 

Dar cum ne știm toleranți

Vrem să fim cu ei galanți,

Și-i chemăm la noi în tindă

Hora mare s-o întindă!

Până află OMS remediu

Pentru starea de asediu,

Românul cu naturiste

Alungă zilele triste:

Decât doza de Pfizer

Mai bine cașu cu zer,

Johnson & Johnson la noi

E mujdeiul de usturoi

Iar AstraZeneca în lot

E Cabernet sau Merlot.

De Moderna nu mai zic –

Palincă la mizilic!

Cu trei doze de vaccin

Am ales un vin pelin

Și-o friptură de curcan

C-am scăpat de tristul an,

Restrictiv și păgubos –

Pentru unii dureros,

Dar cu gândul c-om scăpa

Boii îi vom adăpa

Și pe vii i-om omeni

Pe cei duși i-om pomeni!

Mânați măi!

Hăi! Hăi!

 

După cum văzui în piață

Se scumpi salata creață,

Săraca varză murată

Cât găina din poiată

Iar un boț de brânză fadă

Cât lada de marmeladă,

Fasolea e cât cafeaua

Și făina cât pelteaua,

Păstrăvul e cât cocoșul

Iar șoriciul duce coșul

Spre o pensie întreagă –

Dumnezeu să-i înțeleagă!

Mânați măi!

Hăi! Hăi!

 

Pân΄ și biata urătură

Îmi ajunge doar o tură,

Pentru oameni gospodari –

Mai puțin parlamentari,

Cei cu lefuri nesimțite

De justiție consfințite.

Pentru anul viitor –

Că-i la țărm sau pe vapor,

Vă urez prosperitate,

Pace, pită, sănătate,

Cald în casă, armonie

Și belșug în farfurie.

Fie viața cât de grea

Să uităm de feregea,

Și s-avem aer curat

La arat și semănat,

Fără teamă de Covid,

Arăm și-n asfalt arid!

Mânați măi!

Hăi, hăi!

 

De urat aș mai ura –

Poate nu m-or cenzura,

Dar mă tem de impozitare

Suprataxa de parcare,

De factura la curent

De gazul de eșapament,

Și de cursul valutar

Când pun luxul pe cântar,

Că așa liberalizare

Nici Occidentu΄ nu are!

Mânați măi!

Hăi, hăi!

 

După atâtea disensiuni,

Miniștrii-s de ăia buni,

Toți cu cărți ori doctorate –

Unii chiar cu facultate,

De ne promit finanțare

Și grabnică redresare!

Când văd cine ne conduce

Scuip în sân și fac și cruce!

Mânați măi!

Hăi! Hăi!

 

Deja văd în cartier

Văpăi mari pe-al mării cer

Artificii ca la nuntă –

Flotele zici că se-nfruntă,

Și un mare tărăboi –

Iarăși e concert la noi!

Cică de la dom Primar

Ce-a pus Constanța pe jar:

Apă caldă și căldură

Doar pe șanț și sub pătură,

Orașul e-ntors pe dos

Și asfaltul găunos –

Zici că vor să pună plombe

La niscaiva catacombe!

Stai în stație – te plouă,

Pe centură o oră-două,

Pentru celebrități stele –

Nouă praful de pe ele,

Și-a inventat rivieră

Cu filtru la barieră!

La vară bine merci

Fuguța la… Neversea!

Om vedea noi ce-o mai fi

Și cu ce ne-o mai uimi!

Mânați măi!

Hăi, hăi!

 

Fac urarea de final

La distanță, virtual –

Vă îmbrățișez cu drag

Din balcon sau peste prag,

Sănătoși, voioși să fiți

Pretutindeni să răzbiți,

Să trecem de valul cinci –

Altora, să le dăm brânci,

Cardul plin de gologani

Meniu ușor, cu calcani,

Pruncii zglobii, dolofani

La anu΄ și LA MULȚI ANI!

 

Ține încă drept drumeagu΄

Marian a lu΄ Moșneagu!

 

 

În categoria Articole, Autori, Catalog Autori | Etichete , , , | Lasă un comentariu

STEJARUL TINEREŢII MELE

Cronică de Prof. Dr.   GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU

    „Prototipul oltenilor noştri are două feţe, ca şi Ianus:
   bărbatul de omenie şi gospodarul cuminte şi natural –
   care nu se plînge niciodată, ci surîde şi construieşte.
   El cunoaşte voioşia ca pe o stare permanentă. În cele
   mai grele momente iese la iveală viteazul. Iar aura feeriei
   îl scaldă în bucurie.” (Constantin Brâncuşi)

 

STEJARUL TINEREŢII MELE – este un volum omagial închinat de generalul – locotenent dr. Grigore Stamate, satului său STEJARUL din comuna Urdari, judeţul Gorj, „Spre cinstirea înaintaşilor, a contemporanilor şi a urmaşilor tuturor celor care, pe o anumită treaptă a vieţii, mi-au fost colegi, prieteni şi consăteni de nădejde.”

    „Cu cît ceasurile, zilele şi anii se înmulţesc asupra omului, cu atîta mai mult omul se uită în urma sa şi din căutătură în căutătură se opreşte cu plăcere la cele mai depărtate aduceri aminte.” (Ion Bradu, Amintiri despre folcloristul Vasile Sala)

    Lumea SATULUI valah cu microcosmosul lui este o lume a fenomenelor fireşti, prin curgerea existenţială hărăzită de Atotcreatorul, care par întrupate unei aure serafice, unde surâsul cerului se răsfrânge peste pământ într-o continuă splendoare.

Lumea SATULUI valah este ţesută cu Mâinile lui Dumnezeu, din borangicul veşniciei, alegând motivele – modele dintre cele mai alese culori, unde figurile reprezentative aduc în evidenţă harul, adâncimile, complexitatea şi verticalitatea sufletească, ce conturează specificul spiritual al unui Neam hărăzit Cerului divin.

    Dincolo de toponimie sau de figura de stil STEJARUL TINEREŢII MELE – reprezintă dimensiunea unui mediu obştesc, faţă de care încercăm să raportăm succesiunea ireversibilă a unor fenomene, care astăzi nu mai au, în nici un fel, corespondent.” (Grigore Stamate, Stejarul Tinereţii Mele, Axioma Print, 2017, p. 5)

Autorul, unul dintre Fiii străluciţi ai Ţării Gorjului şi unul dintre marii generali ai Naţiunii dacoromâne, un prodigios scriitor „de marcă”, de „24 de carate” şi-a odrăslit monografia în sufletul său luminat, curat, frumos, dârz, demn, înmiresmat de onoare.

„Eroic şi lucid, mistic şi pasionat, omul e făurit ca o piatră, misterios alintată de valuri, de elementele pământului său. Şi tot aşa gândurile sale.” (Dan Botta, Limite şi Alte Eseuri, Ed. Crater, Bucureşti, 1996, p. 28)

În înfăptuirea sa erudită, cascada literară se revarsă pe uliţele satului, pe potecile, cărările şi luminişurile pădurilor, pe imaşurile şi dumbrăvile simţământului frumos.

De pe uliţele satului o parte a consătenilor şi-a urmat  DRUMUL sau CALEA sa, înspre sorocul soartei ori întru împlinirea destinului spre desăvârşirea mistică.

Drumul soartei este axa ce fixează individul de obârşia sacră a pământului natal.

Calea destinului este meridianul care leagă spiritual – religios, persoana – personalitate de Destinul Neamului, al Naţiei în dăinuirea lor/ a sa spre transcendent.

Temelia şi Stâlpul pe care se aşează şi se înalţă carpatin cele două tărâmuri minunate, nemuritoare ale VALAHULUI creştin ortodox sunt DOINA şi DORUL!

Ambele noţiuni-izvoare sunt intraductibile şi îşi au obârşia regală numai în DACIA.

    DOINA ţine de esenţa războinicului, a eroului, iar DORUL de sacralitatea fiinţei lui.

„În timpul lor (al vlahilor) care le rămînea liber/ Între două primejdii,/ Aceşti oameni/ Făceau din fluierele lor jgheaburi/ Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,/ De curgeau Doinele la vale/ Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei,/ Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei/ Şi a altor ţări româneşti.”(Marin Sorescu, Trebuiau să poarte un nume)

Între cele două izvoare-entităţi îşi ţese Valahul menirea, vocaţia, misiunea sfântă.

Mistica DOINEI îi conferă DORULUI aura filocaliei şi sofianismului isihast carpatin.

În ţărâna sfântă plămădită din aluatul sângelui curat al Eroilor, Martirilor ori din jertfa pilduitoare a Mamelor, Dascălilor, Preoţilor, Poeţilor, Filosofilor, Călugărilor, Monahiilor, Mărturisitorilor din totdeauna sau de mai ieri, s-a aşezat DRUMUL ascetic şi s-a conturat CALEA mistică pe care prisoseşte permanent DORUL de Satul natal.

„Satul – acest părinte totdeauna atât de drag şi de ospitalier, care, de fiecare dată, alături de ai tăi, te aşteaptă să treci pragul sfânt al casei de odinioară. Să revii. Să revii atât cât mai poţi, cât se mai poate, şi cât mai ai la cine. Mai ales.” (ibid., p. 8)

În SATUL natal odrăsleşte izvorul naşterii FAMILIEI, iar DUMBRAVA copilăriei rămâne pentru Omul care s-a împlinit şi definit genei sale religioase, cea mai sacră ICOANĂ în care sufletul său frumos, cântă şi se încântă răspândind lumină şi har!

DOINĂ – DOR – UMOR – FOLCLOR sunt punctele cardinale ale Valahului peste care se aşează CUPOLA religioasă a nemuririi şi dăinuirii acestui Neam!

    Cei patru piloni DOINĂ – DOR – UMOR – FOLCLOR peste care se fixează BOLTA cerească, religioasă a DACIEI Mari, dau vigoare, sănătate, frumuseţe, creaţie, cultură, iubire, înviere şi înălţare Neamului valah creştin ortodox!

    „Doina exprimă o bucurie care nu este veselă, uneori predispune la meditaţie, alteori dă imbolduri spre alte decoruri, spre căutarea frumosului mister al necunoscutului.” (Ion Dianu, Pagini de Satiră şi Umor din Scriitori Olteni.” Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1986, p. 5)

Întru sublimul DORULUI, sufletul creativ al creştinului ortodox viază esenţa Neamului său cu marile lui aprinderi, arzând şi rearzând sensibilitatea, harul, comuniunea, cuminecarea, trăind şi retrăind frumuseţea TRADIŢIEI hristice ce poartă în ea efigia înălţării serafice a spiritului valah ce-şi trăieşte pururea viaţa astrală.

Întru DOINĂ şi DOR îşi fac vatră pururea milenară UMORUL şi FOLCLORUL!

Umorul este afluentul ce ţâşneşte din marele râu spiritual al sufletului, revărsând ironia din întâmplările stângace ale societăţii umane şi hazul din diversitatea naturii strâmbe, dar filtrate prin sufletul doldora de generozitate al tâlcuitorului satiric.

„Prin nimic alceva nu se poate cunoaşte mai bine fondul sufletesc al unui neam, decât privindu-se atent în această oglindă minunată care este FOLCLORUL.” (Radu Gyr, Balade, Ed. Lucman, Bucureşti, 2006, p. 5)

   Fiecare SAT românesc poartă parcă pecetea heraldică a Paşilor lui HRISTOS!

    „Casa părintească!

   O zidire prevăzută cu o tindă înaltă, în spatele căreia se aliniau trei camere şi o cămară…” Casa părintească adăpostea două comori de mare preţ: Familia creştină şi mica bibliotecă ce se mândrea cu volumele aduse de stăpânul ei, Ion, din Capitală.

În avangardă pe raft erau aliniate ca într-o cazarmă, volumele cu partizanii sovietici, iar în cadenţa ariergardei clasici români şi străini sub protecţia cărora sta chitită ca pasărea pe cuib, Pasărea Măiastră a Daciei – Harta României Mari.

Satul lui Grigore Stamate, STEJARUL este un tărâm gorjean, în care OLTENII au purtat/ poartă în cobiliţa fermecată, milenară, pământul şi cerul lor, cu tot ce au mai frumos, mai princiar, mai ospitalier, mai încântător şi mai sfânt: DOINA şi DORUL!

Între aceste două ţesături ale sufletului divin s-a brodat UMORUL oltenesc, vesel sau trist, care revarsă peste ştergarul zâmbetului, surâsul inconfundabil al mândrei oltence nemuritoare.

Atestarea satului STEJARUL, este seculară. „Încă din anul 1495 (iunie), un document domnesc al lui Vlad Voievod (Vlad Călugărul 1481 iul-aug., 1482-1495, fiul lui Vlad Basarab – Dracula), întăreşte boierului Stanciu postelnic, mai multe vii în florini la Urdari.” (Octav-George Lecca, Familiile boiereşti române, Libra Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 1972, p. 558)

„Singura vie boierească, arată Grigore Stamate, se afla în Culmea Dealului, dinspre partea de apus a satului Stejaru, între Izlaz şi Dosu ăl Mare.” (ibid., p. 11)

Lângă hrisovul domnesc stă şi mărturia boierului Constantin Broşteanu Urdăreanu, a cărui mare moşie îmbrăţişa şi întreaga aşezare a Urdarilor de Jos, spunând că înaintaşii săi „au stăpânit peste 600 de ani fără întrerupere moşia ce nu a fost niciodată arendată”, lăsând-o urmaşilor testamentar şi moral, „ca moşia să fie iubită cu toată dragostea sufletului.” (Dan Cismaşu, Sfârşitul colonelului Constantin Broşteanu Urdăreanu, jurnalul „Vertical”, 11 Octombrie 2011)

Alte documente cu referire la satul STEJARUL, sunt legate de zestrea Domniţei Bobolina – Ilinca – Elina, fiica Voievodului Şerban Cantacuzino (1678-1688), care „luând un Urdărean, Domnul tatăl ei, i-a dat moşiile de prin prejur; ea apoi a clădit Mănăstirea pe valea ce-i poartă numele (Valea Mănăstirii) şi mănăstirea Strâmba, în hotarul moşiei Urdari.”( Octav-George Lecca, op. cit., 560)

Cu rădăcinile adânci înfipte în glia satului StejarulUrdari se înalţă peste timp şi spaţiu Arborele genealogic al vechii familii boiereşti STAMATIE/ STAMATIS.

O primă menţiune o găsim în cele două acte de vânzare-cumpărare din 6 şi 9 Martie 1383, când Stamati Grino din Candia a cumpărat sclava Maria, armână de la Iulian Cornario. (Th. Capidan/ Perlepe-Macedonia, Aromânii. Dialectul aromân, Studiu lingvistic, Acad. Română, Studii şi Cercetări, XX, Ed. Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1932, p. 17)

Atestări documentare: Stamate, stolnic (1591); Stamatie Grecul (1609); Stamatie, sluger (1611) (Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Doc. BDD-A 6776/ LV, mai-august 20)

Stoica (Stoichiţă) din Strâmba/ Urdari, aparţinând ramurei Rioşeanu, menţionat pe la 1588, în dregătoriile de logofăt, mare vistier, mare postelnic, diplomat al lui Mihai Viteazul şi Radu Şerban, în Praga şi Viena la curtea lui Rudolf al II-lea. „Neavând urmaşi direcţi, averea sa a fost moştenită de nepotul său, logofătul Miloş şi de fiul acestuia paharnicul Stamatie… Stoica a mai avut un frate, pe Balaciu, ai cărui urmaşi au ajuns dregători, dar sub numele de Urdăreanu… Acest Balaciu, avu ca fiu pe Stoica, postelnic din Urdari,1623, mai 16. Urdăreanu Barbu din Urdari, fiul marelui sluger Urdăreanu Preda, s-a căsătorit cu Elina, fiica lui Şerban Cantacuzino.)(Acad. Română, Doc. LXXVI/ 21/ 15 iul.1628, p.92-93; Octav-George Lecca, op. cit., p. 558; Doc. din 2 iulie 1684, din 19 iunie 1686 şi din 15 mai 1694, Arh. Statului, Buc., fond Tismana, IX/ 3, Zlătari, VII/ 15, ms.293, fascicola 284)

Ramura contemporană este prezentă prin cei doi fraţi: Costică Stamatie, care are fată şi fiu şi Viorel Stamate, cu fată şi băiat, continuându-se prin fiii nepoţilor de frate.

Dintre personajele secundare, consăteni ai autorului, Polina, Ciofica, Lisaveta, Veta, Mărin, Nicu, Păun, preotul Răduţoiu, dascălii, moşicile, dodicile, suratele şi văruicile, se desprinde ca un actor în rolul principal Ion al lu’ Fieru – tatăl autorului, un împătimit al cărţii de rugăciuni, dar şi un veritabil risipitor de umor terapeutic înfăşat în scutecele de mătase ale suptilităţii ironice gorjene.

Sarcasmul olteanului este pentru sufletul celui pe care îl înţeapă, precum bisturiul chirurgului priceput ce taie cangrena trupului spre a-l vindeca!   

      În cazinoul consăteanului Mărin Bobină, seară de seară, bărbaţii pasionaţi de alte ispite nocturne, decât femeia, între care nelipsitul Ion al lu’ Fieru Stamate, jucau cărţi. „Cu vin, cu ţuică, cu tot mezanplasu… În pauză, se discuta politică, despre ceea ce a fost în război, ca şi înainte de război, şi mai puţin din actualitate, deoarece se putea lăsa cu deplasare la Ţucal sau, şi mai grav, tocmai la Canal.” (ibid., p. 83)

Frânturi din părerile lor politice au ajuns şi la aghipeţii de la omniprezenta securitate, care l-au pus pe jar pe plotonierul Cruceru, încât s-a crucit zile şi nopţi în strângerea de probe, astfel că a nimerit tocmai în schiţa hazlie a lui conu’ Caragiale.

„-   Şi cine zici că e împricinatu’?

  • Unu’, mare de tot: Caragiale.
  • Când şi-oi căra eu câteva, ai să vezi tu ce-nseamnă să fi mare. Haimana dracului!
  • Păi, vedeţi tov’ majur, că până şi dumneavoastră îl ştiţi… Era de undeva din Haimanale…

Cum „organul” nu prea înţelegea cum vine chestia, tata plusa:

  • Ştiţi, acela cu Domnul Goe, cu Vizita, cu Două Lozuri, cu…
  • Ştii ce, bă, pe mine nu mă interesează toţi borfaşii tăi capitalişti. Mie să-mi zici, că, de nu! şi-şi ridicase palma, cât o balegă de vacă.

Tocmai atunci se abătuse, în urma celor sesizate de miliţean, un superior de la securitate, care, părtaş la relatare şi cunoscător al schiţelor cu pricina, nu se mai oprea din râs, când a aflat parascovenia.” (ibid., p. 84)

   Ion al lu’ FieruIon Stamate era un autodidact plin de har, din care risipea cu multă mărinimie, cultură consătenilor săi, pe alocuri chiar din propria-i ogradă. „Acolo unde situaţia se preta chiar se substituia eroului principal, relatând pricini, la care, chipurile, ar fi fost părtaş nemijlocit. Aşa şi cu „Domnul Goe”… Când audienţa era potrivită le povestea cum aruncase el căţeluşul cucoanei şefului de gară din Filiaşi peste geam şi de cât timp se tot judecă prin tribunale.

  • Pă’, bă Ioane! Bă, cum de ţ’a venit ţâe, aşa nitam-nisam să arunci căţelu ăleia din trin!? îl lua la rost Mitru lu’ Chilă.
  • Ho, staţi bă, că n-a fost aşa de simplu, cum o-ţi fi crezând voi.
  • D’ apăi, cum? se-aruncau şi femeile…mai ales, la clacă.
  • Păi, cum să vă zic eu vouă? şi tata anume prelungea pauza, ca pentru a le spori interesul.
  • Hai, bă nu ne mai ferbe atâtica, că fac atac…
  • Binee, bineee! Dacă-i aşa, uite cam cum stă chestia: mie mi-a venit să fumez şi…
  • Hai, bă Ioane, ce dracu! Lasă ţâgara şi treci la căţel!
  • Bineeee! Da’, nu se poate că de-aici a pornit totul. Aşa că…
  • Bine, bă, dacă aşa stă treaba! Da’, mai scurteaz-o şi mata.
  • Deci: scot pacheţelul cu foiţele din haină, din buzunarul interior; rup una; apoi, scot tutunul din punga de la brâu şi-l presar; scuip şi lipesc foiţa. După care… După care, pun mâna pe amnar, potrivesc bine iasca şi…
  • Hai bă, ce dracu! Tu chiar vrei să ne dai foc…
  • Şi, pac… şi, pac! tata simula încontinuu lovitura amnarului peste cremenea aceea virtuală, ferindu-se ca de arsură…
  • Când să dea scânteie, mă pomin cu cucoana de lângă mine, că-mi ia ţigara dintre buze şi mi-o aruncă pe fereastră.

Audienţa era încremenită. Una, mai înţepată se-mbăţoşa:

  • Las’ că ştiu ce urmează…
  • Gura, fă. C-acuş te cîrpesc! răbufnea vreunul şi aceasta tăcea.
  • Staţi, să nu dramatizăm, dar dacă voi ştiţi… Ştiu şi eu, dacă…
  • Spune bă, nea Ioane! îi adresa rugămintea una mai tinerică.
  • Spun, dar dacă…
  • Nici un dacă, bă Ioane, nici un dacă… şi aceleaşi priviri piezişe erau aruncate celei cu ifose. Afurisita! îşi şopteau ceilalţi intrigaţi.
  • Păi, atunci, puneţi-vă şi voi în locul meu. Ce-aţi fi făcut?
  • O, o, o… Ce-o mai plesneam, de-i sărea muştarul!
  • Mă Mitre, nu-i chiar aşa. Eu n-am plesnit-o şi, uite şi tu, tot mă judec cu ea. De ani buni… Nu mai pot, te rog să mă crezi!
  • Bă, fir-ar ea a dracu! Pă’, cum vine asta. Tot tu, şi cu şi cu…
  • E, nici chiar aşa. Eu nu m-am repezit înspre dumneaei…
  • Şi, şi! Ce-ai făcut, bă nene? Zâ-ne o dată, c-aci crăpăm…
  • tot calm – cum vă ziceam – m-am aplecat înspre cucoana, care s-a tras, crezând pesemne c-o lovesc şi…
  • Şi!?… Hai, bă, zâ-i odat’, că fac pe mine.
  • Şi, haţ căţelu’… Pă Bubico, adică.
  • Ce bubică, ce bubă, bă Ioane?
  • Stai bă, aşa! De ce dai în clocot? Păi, aşa îl chema pe căţel.
  • Da’, mata de un’e şti asta, că nu te-am mai auzit zâcând asta?
  • Taci, fă, proasto. Iote, ce-o mai interesa pe ea! se stropşea altul.
  • Şi, zvâc cu Bubico, prin geamul întredeschis.” (ibid., p. 85-86)

Satira şi umorul lui Grigore Stamate sunt meşteşugit îmbuteliate în sticluţe de haz, de esenţă tare spre delectarea râsului şi surâsului celor ce le savurează din plin.

    Satira şi umorul, cu specificul lor cromatic şi variat de maliţiozitate oltenească al lui Grigore Stamate, îl aşează cu cinste lângă marele scriitor, tot oltean, Marin Sorescu.

    În afara părinţilor dragi Ion şi Maria, a distinsei sale doamne Mariana, desprinsă din tiparul domniţelor moldave, care-l fascina cu frumuseţea ei pe Ilarie, fiul Dodicii Tudora, Grigore Stamate a mai avut un cult şi pentru unchiul Grigoriţăo enciclopedie de cunoştiinţe şi pilde de viaţă, fost militar de carieră, impunător, brav şi demn, dar forţat să treacă în rezervă de nihilismul ideologiei marxist-socialist-comuniste, fiindcă obârşia sa de aur curat nu era pe placul tinichelelor proletare.

Unchiul Grigoriţă era mândru de cariera militară a nepotului Grigore, încurajându-l:

   „Ai grijă nepoate şi ţine-te tare! Ai apucat pe un drum greu, cu parcurs de trudă intensă, al cărui capăt, nu mulţi sunt în stare să-l ajungă. Dumnezeu ţi-a întins o mână, răsplăteşte-I încrederea şi poartă-te pe măsura privaţiunilor, despre care nici nu gândeşti cât de aspre vor fi. Dar, tocmai în asta constă tot farmecul vieţii de militar. Tocmai aceste greutăţi şi impuneri te vor detaşa de ceilalţi colegi ai generaţiei tale şi te vor face să te afirmi. Fă-mi plăcerea şi împlineşte-ţi visul! Împlineşte-l astfel şi pentru mine: să ajungi general, nepoate. Să aibă şi satul şi neamul nostru cu cine să se poată mândri!(ibid., p. 128)

Nepotul Grigore i-a/ şi-a împlinit visul ajungând General de armată cu trei stele.

Se mândreşte ROMÂNIA Tainică cu el!

    Şi eu mă mândresc cu el!

Generalul cu trei stele a ajuns şi un scriitor cu mult mai multe stele.

Iar pe deasupra tuturor tronează omenia lui de mare Boier de obârşie seculară.

Un puiuţ de Stejar adus din satul natal Stejarul a fost sădit în curtea domeniului său din Gruiu-Snagov şi a crescut falnic copac care străjuieşte distinsa familie Stamate, cu brocartul lui verde, înnobilând cu coroana sa grandioasă, coperta cărţii.

L-am privit intens sub aureola lucirii de aur ce-i cădea peste regala coroană verde, astfel că pomii din jur păreau copleşiţi de tremurul emoţiei sub majestatea sa ocrotitoare. Se fălea în brocartul său verde sub cerul înalt, albastru şi limpede că are descendenţă aristocrată în Stejarul din Borzeşti al lui Ştefan cel Mare, în Gorunul lui Horea, Crăişorul moţilor sau în Gorunul lui Zian Boca – Crăişorul Ortodoxiei.

Autorul lucrării biografice STEJARUL TINEREŢII MELE, în braţele sufletului său frumos şi necuprinzător a îmbrăţişat pe lângă Stejar, Aninul, Arţarul, Fagul şi probabil Salcâmul, care este efigia valahului ce trăieşte şi-şi răspândeşte mireasma sa suavă, cucernică peste tot în ţară şi în lume, la munte, la deal ori la câmpie.

   STEJARUL

 „A mai rămas de vorbă cu păstorii,

Pe câmpul gol, stejarul solitar,

Bătrânii spun că poartă-n el istorii

Şi că-i demult stăpân pe-acel hotar.

 

S-a năpustit asupra lui furtuna

Şi-l scutură cu sete de păgân,

Îl bombardează trăsnetele-ntruna

Şi răni adânci pe trupul lui rămân.

 

Îl bate crunt cu bice lungi de ploaie

Şi urlă peste el văzduhul tot,

Iar vânturile-l rup, dar nu-l îndoaie

Şi-i muşcă de mânie câte-un ciot.

 

Se pare a fi acum la o răscruce

Dar norii sparţi aleargă şi s-adun,

Iar cerul îi trimite să-l usuce,

Buchetul lui de raze cald şi bun.”

 (Virgil Mateiaş, Drumeţule, opreşte-te şi vezi…Ed. Eminescu, Bucureşti, 1999. Poezia Stejarul a fost scrisă în 12 Septembrie 1954, la Securitatea Braşov, celula 12)

                                 14 Decembrie 2021, Brusturi-Neamţ-Dacoromânia

 

 

În categoria Articole, Autori, Catalog Autori | Etichete , , , , , , , | Lasă un comentariu

NAȘTEREA DOMNULUI

  

Naşterea Sfântă îşi cerne Cerul serafic,

   Aşternând hlamida pe-ntregul pământ,

   Şiruri de Moşi – Strămoşi din arealul dacic

   Treimii I se-nchină şi Pruncuţului Sfânt!

   Emanuel – Împăratul şi Soarele Dreptăţii

   Răsare omenirii din Nimbul Său frumos,

   Edenul şi Emmausul se-alătur’ cu nepoţii,

   Alaiului Naşterii Domnului HRISTOS!

 

   Datini-Obiceiuri dace se aprind hieratic,

   Omoforul angelic pogoară peste creste,

   MARIA – Crăiasa Paradisului Carpatic,

   Neamurilor trimite suavă, sacră VESTE!

   Urare, cânt şi bucurie Colindele răsună,

   Liturgice cântări se-aprind şi te-nfioară,

   Universul Naşterii-creştinii îl încunună,

   Iisus al Sărbătorii e îmbrăţişat de Ţară!

 

Ce este mai frumos ca la Naşterea Celui mai MARE CRAI al Cerului şi al Pământului, din preafrumoasa Vlaherna – Carpatina, să participe Creaţia regală cu tot ce are ea mai haric, mai suav, mai cântător, mai poetic, mai frumos, mai sublim şi mai princiar?!

 

   COLINDELE româneşti întruchipează serafic toată această splendoare dumnezeiască!

   Naşterea Domnului IISUS ne-a dăruit cea mai frumoasă Sărbătoare – Viaţa veşnică!

     HRISTOS S-A NĂSCUT SLĂVIŢI-L!

     HRISTOS PE PĂMÂNT ÎNTÂMPINAŢI-L!

       Tuturor românilor creştini ortodocşi, mărturisitori, binecuvântări şi împliniri!

                                       Familia Nicoleta și Gheorghe Constantin Nistoroiu

    24 Decembrie 2021 – Ajunul Naşterii Domnului Hristos

 

 

În categoria Articole, Autori, Catalog Autori | Etichete , , , | Lasă un comentariu

Sonetele Lancrămului

Frumoasele sonete pentru Lancrăm

Col. r. Dr. Constantin MOȘINCAT

Emoția firească a apropierii Marelui Praznic al nașterii Pruncului Iisus face ca orice eveniment petrecut într-un Sfânt lăcaș să vibreze, la unison, sufletul organizatorului și a participanților la o importantă lansare de carte. Și acesta a fost unul, în egală măsură pentru autor, la cei 65 de ani ai săi (împliniți în luna MAI) și lansarea celui de-al 31-lea volum de autor. Da, e vorba de reputatul avocat, doctor în istorie Pașcu Balaci, eseist, poet, dramaturg, prilejuit de volumul cu 40 de Sonete, plus două note de final: În căutarea gorunului magic și Adio, dar rămân cu tine Blaga, dedicate ca omagiu lui Lucian Blaga, la împlinirea a 40 de ani de lăudabilă activitate a festivalului de poezie care poartă numele marelui poet al „mirabilei semințe”.

Cartea e prefațată de prof. univ. Dr. Mircea Popa, bihoreanul ce tânjește după plaiurile natale precum Gorunul străjer, care, precum spune și observă în opera poetică a autorului, astăzi omagiat, care „mediază între poet și cititori” (p. 12). Asemenea confraților săi din Țara Beiușului Gh. Pituț și Alexandru Andrițoiu, Pașcu Balaci, e de părere reputatul profesor, și-a făcut ucenicia prin Cenacluri literare, pentru ca acuma, la maturitatea celor 65 de ani, să ne readucă în memorie anii de studenție, prin „Gorunul magic”, al statuii lui Blaga de la Cluj, pe care îl șlefuiește și „rafinează neîncetat versul de tip sonet, integrându-l marii literaturi reprezentată de scrisul contemporan” (p. 13). El călătorește prin Europa și spre Muntele Atos, dar nu spre a muri, ci spre a renaște în spiritul poeziei. Prin Pașcu Balaci, „panteonul spiritual” de la Lancrăm revine în actualitatea poeziei, iar Blaga, trăiește o nouă „vivificare poetică”. A fi în poezie, încheie prefața prof. univ. dr. Mircea Popa, înseamnă „a retrăi eternitatea altfel, iar eternitatea blagiană are sarcofagul acoperit cu petalele sonetului lui Pașcu Balaci, într-o formă de nemurire” (p. 14). Apreciere care răsplătește cu această frumoasă coroană de mulțumire, meritată pe deplin de poet.

Admirabile, elogioase și binemeritate laude la adresa celui care s-a aplecat cu grijă și răspundere să secere „mirabila sămânță”, s-o adune în mănunchi ca „un snop de lună aruncată în fereastră”, ca ofrandă de admirație pentru cel ce n-a „strivit corola de minuni a lumii” veni în Ardeal, „La Cina cea de taină, cu ciobani, / Aur, cetăți, păduri, statui ecvestre / Și-un Orfeu născut între țărani” (Când țara se-ntregi după Unire…, p. 21).

Mesajul sonetelor lui Pașcu Balaci e blând, chiar iertător, oarecum cu înțelegere față de cei care au inițiat și întreținut în „râpe roșii”, cu acces de furie dementă, defăimarea marelui poet, sub semnul „luptei de clasă” spre a nu recunoaște „cununa de Nobel laur”, de aur suedez a lui Blaga, cel ce-a „creat o lume din silabe” (p. 23).

În sonetul Monologul poetului Lucian Blaga, (p. 28) poetul se simte „mic în Oradea Mare” de-atâta vorbă străinească, fapt pentru care ar vrea „Spre Lancrăm. Chiar pe ger și sub ninsoare, / Aș vrea să zbor: doar aripi să îmi crească / Ca Slavici spun: Din București răsare / Un soare pentru lumea românească! /. Apoi, adaugă revolta sa interioară față de zgomotul surd și înfundat al „fierăstraielor ce defrișează codrii seculari”, făcându-i parcă să ne fie și ei dușmani, după cum alții ne cataloghează : leneși, hoți, cozi de topor…în timp ce poetul indignat grăiește: „tăiați goruni și brazi, nu-i nici un păcat, / V-acoperim cu legi și cu decrete! / La zgomotul de  drujbe, fierăstraie, / Toți Zeii noștri ne-au fugit aiurea, / Urmați de urși, lupi, cerbi, de cucuvele / (p. 38, Nu mai ni-e codrul frate bun, poete..), blestemându-i în veci pururea!

În admirația sa nemărginită pentru Lucian Blaga, poetul zice în frumoase rime: „Un filozof profund, original, / La fel de dăruit ca Eminescu / Și instruit ca Titu Maiorescu, / Acesta-i Blaga – fără de rival../ poet și prozator, un demiurg, profet ascuns verb de eseist, Teoretician și dramaturg, / Șlefuitor de perle, de-ametist: Din gura lui, curat izvor lin curg / Cuvinte blânde ca din Acatist…/ (p. 43, Om de cultură, adânc, universal).

În pelerinajul său spre Lancrăm, poetul Pașcu Balaci surprinde cum pe ulița satului suie „Spre Munții Apuseni unde răsare / Cel mai mângâietor din lume soare/ Ce fără nici o plată de alduie./ Ce coace luna-n cer ca o gutuie / Și-al mei bătrâni vecini poartă-n spinare / Poveri de ierburi amirositoare – /Munții în a ieslei Cetățuie./ Cu bivolii în zori, ieșeam supus, /Să mă-ntâlnesc c-un alt Păstor: Preasfântul, / Iar mai târziu, spre lumea mare, dus, / Pierdut-am și mireasma și avântul./ Astăzi revin, la Lancrăm, blând, răpus, / Ca gângavul ce a uitat Cuvântul …/ (p. 46/47, Ulița satului domoale suie).

În admirația sa fără de margini pentru Blaga, poetul îi dedică frumoase sonete, de la cotitura Crișului Pietros, exprimându-și mulțumirea că pașii l-au purtat spre Lancrăm, de rugăciune pentru Blaga, pentru ca să caute mai apoi Marele gorun magic, și ca în final să-și ia Adio, dar rămân cu tine Blaga, sonet care încheie volumul.

Un volum frumos rostuit, cu profundă filozofie închegat, cu un frumos mesaj de prețuire, admirație, venerație și ridicare a trofeului pe care Lucian Blaga, neînțeles și chiar umilit în timpul vieții, a dăltuit-o spre nemurire în opera sa poetică și filozofică. Altruist, cum îl știm pe Pașcu Balaci, a mulțumit soției Antița și feciorului pentru sprijinul moral și financiar acordat pentru a oferii în dar de Crăciun participanților la evenimentul cultural ce omagiază opera poetică a lui Lucian Blaga, dar, în același timp  și încununează și marchează, prin 31 de reușite tipografice strădania neobositului cărturar bihorean, manifestată pe multiple planuri de expresie și creație literară.

Evenimentul din 21 decembrie 2021, de la Protopopiatul Ortodox Oradea a fost moderat de prea-cucernicul pr. Dorel Octavian Rusu, alături de care, la prezidiu, cu scurte intervenții au fost: Ioan Moldovan (Revista Familia), Viorel Micula (președinte Transilvania), Miorița Săteanu (Cetățean de Onoare Oradea), Pr. Ștefan Avram (Ed. Aureo). Au dat reprezentări artistice Corul Veteranilor „general Traian Moșoiu”, surorile Ghib și Maria Matei, care au interpretat frumoase colinde românești.

Pentru mirifica seară oferită celor prezenți din partea Cavalerilor de Clio

Sincere Felicitări!

Doamne Ajută! Crăciun cu Bucurie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În categoria Articole, Autori, Catalog Autori | Etichete , , , , | Lasă un comentariu

ÎNFĂȘURAȚI ÎN TRICOLOR , PE URME DE EROI

Vineri 3 decembrie, Biblioteca Virtuală Elite a găzduit o frumoasă reuniune la care au fost prezenți: dr. Dr. Ștefan Herchi, directorul patronatului și doamna prof. Mirela Silaghi -directoarea Bibliotecii. Pledând cu aceeași competență ca la bară, ori în amfiteatre în fața studenților distinsul jurist, doctor în drept a marcat, în deschiderea evenimentului de lansare a cărții Cazemata, rolul jucat de-a lungul timpului de fortificațiile europene și cele românești, cu trimitere al cetățile bihorene de la Biharia și Oradea, cetăți făcute cu scop de apărare. Toate aceste fortificații reprezentând, de fapt, istoria autentică a poporului român, a subliniat vorbitorul. „Am așteptat cu nerăbdare apariția acestei inedite lucrări, care impresionează prin volumul de informații, pe care le-am aflat răsfoind doar cuprinsul”. a exprimat apoi satisfacția că Biblioteca virtuală Elite este gazda unei asemenea manifestări științifice și culturale. Felicitări și succes.

Amfitrioana serii ing. Miorița Săteanu, Cetățean de Onoare al Municipiului Oradea, a introdus în scenă Corul „general Traian Moșoiu”, aplaudat pentru cele 3 cântece patriotice și 2 colinde prezentate, cu acompaniamentul acordeonului dirijorului prof. Ioan Fluieraș.

Apoi, în frumoase costume populare două tinere, cu voci de privighetori, surorile Denisa și Loredana Ghib au  încântat asistența formată din „cetățeni la puterea a treia” prezenți, persoane cu multă experiență și dragoste de neam și țară.  Colindele fetelor au mers la sufletul ascultătorilor, în ajunul sărbătorilor de Crăciun.

Credința și iubirea de țară au fost, de altfel, coordonatele manifestării, presărată cu cântece, poezie și colinde. Au recitat din creația proprie de poezii, care se regăsesc în volumele personale si din literatura națională: prof. ICA OCTAVIA VESA, prof. RODICA DENUȚ, prof  NONA HERDEAN TUDOR,  prof LEONTINA COSTRUȚ.

Doamna ing. Miorița Săteanu a spus la prezentarea volumului Cazemata următoarele: „           Pașii celor dornici de informații din domeniul cultural, stiințific, muzical sau al artelor vor trece pragul Bibliotecii virtuale Elit ,  cutezători si interesați să-și îmbogățească cunoștintele generale sau speciale pentru a știi ceva mai mult despre Geoge Cosbuc care a evocat prin poezia *Decebal către popor*  sau poezia *Noi vrem pământ* un preambul in istoria fortificațiilor din timpurile cele mai îndepărtate.Poate il preferă pe Vasile Alecsandri care in poezia * Penes Curcanul *scrie;

Prin foc, prin spăgi, prin glonți, prin fum

Prin mii de baionete

Urcăm, luptăm… iată-ne-acum

Sus, sus pe parapete

*Allah, Allah,*turcii răcnesc,

Sărind pe noi o sută

Noi punem steagul românesc

Pe crâncena redută

Redută este o fortificație de tip închis, de obicei din pământ, cu metereze și șanțuri, toate concepute pentru apărare în perimetru. Reduta este construită de obicei în formă de patrulater, cu toate că există și redute pentagonale sau hexagonale .

Încărcătura textelor literaturii naționale si internaționale al cercetărilor si al analizelor stiințifice, al tuturor volumelor din Bibliotecă, sunt o dovadă vie si incontestabilă că prezența noastră azi ,aici nu este întâmplătoare, este dorința vie, de a cunoaște o istorie nescrisă , o complexitate al strategiilor artei militare si al fortificațiilor amplastate la granițele țării noastre,  pentru a cunoaște și a cugeta la poezia  *Ce iți doresc eu ție dulce Românie * – versuri  ale Luceafărului poeziei românești.

Aceasta pentru că  fortificațiile- redutele –de pe  granițele  câmpului de luptă ale celor Două Războaie Mondiale au fost construite pentru apărarea pământului strămoşesc , pentru credinţă, libertate si pentru siguranța neamul românesc.

Pentru menținerea acestor avuții,   ostașii  au căzut eroic,  în jurul cazematelor, ostași al căror dăruire a contribuit alături de a tuturor luptătorilor la renașterea permanentă a țării noastre

Măreţele simţăminte  de sincer si puternic patriotism, inundă sufletele noastre, la evocarea momentelor istorice, la frământarile şi preocupările înaintaşilor noştri, a  personalităţilor marcante ale Armatei Române dar şi a  acelora care au scris istoria României Mari şi a urmaşilor lor ,care  prin dragostea lor  faţă de ţară au  “cârmuit” cu înţelepciune ţara, pentru a asigura pacea, independenţa si dezvoltarea neamului nostru, în toate domenii existente, pentru că subliniez că …patriotismul neamului  reprezintă, după credință, puterea poporului,  puterea neamului românesc .

Citez  din  IMNUL  LUI  IANCU

“Nu vom ceda o palmă de pământ

Chiar de vom intra-n mormânt”

Importanţa evenimentului la care, acum, cu mare onoare participăm, este oferit de ocazia zilei pe care am sărbătorit-o *împreună toată țara*, cu mic cu mare, adică  Ziua de 1 Decembrie –  Ziua  Națională a  Românie.   Dovedim astfel  recunoștință pentru înțelepciunea înaintașilor noștri și al sacrificiul celor care au infăptuit  România Mare,- dodoloață – și cu multă  încredere într-un   viitor plin de speranțe, pentru dezvoltărea si prosperitatea țării noastre

Să nu ne înstrăinăm limba, să nu ne înstrăinăm pământul, să nu ne înstrăinăm fiinţa, să NU distrugem PACEA. Să avem grija mare  pentru că am primit PACEA. PACEA este cel mai preţios cadou. Generaţia mea a cunoscut ororile războiului, a auzit si s-a cutremurat la auzul exploziei bombelor lansate din avioanele in *picaj* , bombardierele care plantau bombele la fel cum se aprind pe rănd artificile colorate proiectate pe cer la evenimentele si zilele naționale sau internaționale sărbătorite de comunitate. Generația  de adulți si tinerii , niciodată n-a trebuit să lupte pentru această   PACE, ea ne-a fost oferită pe o tavă de argint, de către oamenii care au luptat pentru ea, sunt eroii care și-au  dăruit  viaţa lor pentru a infăptui pacea pe pământ. Pe tot cuprinsul Europei, cimitirele ne amintesc de băieţi tineri care niciodată n-au ajuns acasă şi a căror amintire noi o preţuim.           Generaţia mea nu este proprietara acestei PACII; noi suntem numai
păstrătorii, paznicii ei. Noi TREBUIE să predăm  această PACEA copiilor nostri, Trebuie să  oprim orice tentativă de a distruge  PACEA

Cu ocazia lansării volumului * CAZEMATA * creație al  distinsului col .r. dr. CONSTANTIN MOȘINCAT, s-a deschis spre cer o fereastră a sufletului, prin care privesc cu durerea nostalgiei, innapoi , la timpuri trecute , trăite…… si  inima mea vibreaza de emoția, conștientizării faptului că, perioada tratată în volumul scris de autor , reprezinta o perioada insemnată si tristă, a vieții mele

Nu mai suntem mulți care putem afirma prezenta noastră, vie,  din timpul evenimente istorice care au zguduit,  țara,  au solicitat  ostașilor români , dăruire si sacrificiul suprem,  care dovedea dragostea de ţară si de neam.

În volumul *CAZEMATA*  găsim o dorinţă arzătoare a autorului  de a transmite cu exactitate derularea evenimentelor, fiind  prima lucrare în istoriografia românească care abordează subiectul CAZEMATA,  pentru a oferii  generaţiilor viitoare un tablou complet al  șirului evenimentelor istorice , de pe granițele României Mari, cu o marea insemnătate specială, tehnico – tactică pentru perioada 1937-1945 în care au fost construite

Si totuși, acestea  au fost desființate, distruse, neintreținute, după cel de Al Doilea Război Mondial, în contextul relațiilor socialiste cu țările invecinate.

Cu siguranţă că motivaţia, dârzeniei autorului,  munca asiduă, continuă si migăloasă,  pentru a culege picătura cu picătura, datele, locațiile, evenimentele, constituie o prezentarea cu rigurozitate a  fluviul tumultuos al vieții si evoluției  istorice  și mai ales importanța fortificațiilor pentru organizarea la nivel strategic al artei militare

*Cazemata*este rezultatul unei cercetări îndelungate, complexe, vaste, cu arhive răscolite din România si Ungaria pentru a documenta volumul, la care s-a adăugat și imensa experiență acumulată in timp, prin activitatea personală  a autorului, desfășurată in cadrul Armatei Române

Volumul *Cazemata* scoate în evidență mijloacele  de protecție, de apărare al granițelor statului, de oprire a invadatorilor, prin obiective militare speciale  pentru care inițiatorii, au gândit, s-au documentat din punct de vedere arhitectural, au planificat,  apoi au ridicat construcții de fortificații, folosind strategii militare de înaltă eficacitate pentru ca aceste cazemate să fie amplasate   în multe puncte nevralgice de apărare, care au constituit  puncte de rezistență națională, din cornul  darnic al dragostei de ţară si de neam, a celor care participau la oprețiunile militare din câmpul de luptă

Autorul col .r. dr. CONSTANTIN MOȘINCAT, consideră că are marea datorie de a prezenta , și a semnala fortificațiile permanente si  a descrie si……a scrie o filă importantă din istoria ţării noastre, pe lânga celalate 20  de lucrări de amvergură concretizate intr-o varietate de lucrări cu teme foarte ingenios alese, cu implicație specială  in viața istoriei militare

Pentru a prezenta volumul *Cazemata* este necesar a trece in revistă capitolele semnificative prin care se detaliază istoricul cazematelor, strategiile artei militarea, servituțile cazematelor ca *centre de rezistență* in apărare ,* fără retragere* , aceasta , pentru a  limita pătrunderea cu forțe  militarizate, in special a tancurilor din frontul inamic.Deasemenea realizarea efectivă a unor manevre rapide, trecerea la apărare pe un nou aliniament – aliniamentul amplasării cazematelor, sunt operațiunile construite tactic, a momentului de apărare sau de defensivă

Aceasta deoarece  Cazematele organizate ca un front defensiv pot asigura mobilizarea armtei și pot ușura bătălia din apropierea lor

In volumul *Cazemata* sunt expuse  succint, dar edificator, aspecte privind fortificațiile permanente și cele de campanie, folosite de Armata română, până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, sunt descrise planurile, strategiile, operațiunile prin care sau  derulat evenimentele istorice pe fronturile de apărare a teritoriului tării , inclusiv conturarea diplomatică nereușită, care nu a avut puterea de a menține teritoriile țării, astfel că multe teritorii zonale ,  au fost cedate altor state, din vecinătatea granițelor României Mari

Dilema încuibărită in minte si sufletul meu,  este direcționată spre generația adultă si mai ales spre tânăra generație, care nu cunoaste  evenimentele istorice majore cu care s-a confruntat România

Oare stiu ce este o cazemată?

Oare stiu ce reprezintă ruinele fortificațiilor din localitățile din apropiere satelor din judetul Bihor?

Oare stiu că intre aceste ruine si in jurul lor sigur, a curs sânge al eroilor neamului, eroi,  care s-au jertfit cu credință, in câmpul de luptă al  războaielor cu care s-a confruntat  armata română ?

Capul se apleacă cu smerenie si recunoștința. Spre cer trimitem un gând pios de  compasiune pentru sacrificiul martirilor neamului

Cartea *CAZEMATA *- este volumul care il  caracterizează pe autorul col. r. dr CONSTANTIN MOȘINCAT  , de  o meritorie   perseverență pentru a demonstra seriozitatea documentării în politicile militare, precum și dorința de a transmite cu exactitate  complexitatea evenimentelor istorice legate de fortificațiile existente si strategiile militare in care au fost implicate si au oferit implinirea misiunilor pentru care au fost create , construite pe teritoriul țării noastre

Cuvinte de inaltă preţuire si recunoştinţă și de mulțumire

Vă felicităm și Vă  mulțumim pentru că avem onoarea de a participa la lansarea volumul *CAZEMATA*-  incărcat de vibrația unei  explozii de evenimente,

sentimente si trăiri, care susțin si apreciază transmiterea complexității cunoștințelor   dumneavoastră si al creativității dumneavoastră în alegerea temelor pe care le oferiți cititorilor

Felicitări stimate domn col. r. dr. CONSTANTIN MOȘINCAT

 

 

În categoria Articole, Autori, Catalog Autori | Etichete , , , | Lasă un comentariu

CAZEMATA

 Ing. Miorița Săteanu. Cetățean de Onoare a Mun. Oradea

Trecând pragul acestui lăcaș de cult (Sala de Conferințe a Protopopiatului  Ortodox Oradea), încărcat de spiritualitatea icoanelor, a statuilor şi al frescelor, în faţa lor ne închinăm cu smerenie și gândul nostru și prezenţa noastră este dovada vie și incontestabilă a sentimentelor de recunoştinţă și preţuire a eroilor, căzuţi pentru apărarea pământului strămoşesc în luptele celor două Războaie Mondiale, precum și al eroilor care au luptat de-a lungul timpului pentru ţară, credinţă, libertate și neam și nu în ultimul rând a ostașilor care au căzut eroic, în jurul cazematelor, ostași al căror dăruire a contribuit alături de a tuturor luptătorilor la renașterea permanentă a țării noastre

 

*Pe-al nostru steag e scris UNIRE

 Unire-n cuget și-n simţiri*

 

Măreţele simţăminte de sincer și puternic patriotism, inundă sufletele noastre, la evocarea momentelor istorice, la frământările și preocupările înaintașilor noştri, a personalităţilor marcante ale Armatei Române dar şi a acelora care au scris istoria României Mari și a urmaşilor lor, domnitori, voievozi și regi care prin dragostea lor faţă de ţară au cârmuit cu înţelepciune, iscusință, chibzuință, devotament și pricepere ţara, pentru a asigura pacea, independenţa și dezvoltarea neamului nostru, în toate domenii existenței, necesare progresul țării, pentru că subliniez că, patriotismul neamului reprezintă, după credință, puterea poporului, puterea neamului românesc unit.

Importanţa evenimentului la care, acum, cu mare onoare participăm, este prilejuit de ocazia de a pre întâmpina Ziua de 1 Decembrie – să sărbătorim împreună Ziua  Națională a Românie -, cu recunoștință pentru înțelepciunea înaintașilor noștri și al sacrificiul celor care au înfăptuit  România Mare- „dodoloață” – și cu multă încredere într-un viitor plin de speranțe, viitor pe care noi, trebuie să-l realizăm și să-l dedicăm dezvoltării și prosperității țării noastre.

Să nu ne înstrăinăm limba, să nu ne înstrăinăm pământul, să nu ne înstrăinăm fiinţa, să NU distrugem PACEA. Să avem grija mare pentru că am primit PACEA. PACEA este cel mai preţios cadou. Generaţia mea a cunoscut ororile războiului, a auzit și s-a cutremurat la auzul exploziei bombelor lansate din avioanele în *picaj*, bombardierele care plantau bombele la fel cum se aprind pe rând artificiile colorate proiectate pe cer la evenimentele și zilele naționale sau internaționale sărbătorite de comunitate.

Generația de adulți și tinerii, niciodată n-a trebuit să lupte pentru această PACE, ea ne-a fost oferită pe o tavă de argint, de către oamenii care au luptat pentru ea, sunt Eroii care și-au dăruit viaţa lor pentru a înfăptui pacea pe pământ. Pe tot cuprinsul Europei, cimitirele ne amintesc de băieţi tineri care niciodată n-au ajuns acasă şi a căror amîntire noi o preţuim.

Generaţia mea nu este proprietara acestei PACII; noi suntem numai
păstrătorii, paznicii ei. Noi putem doar preda această PACEA greu obţinută, copiilor noștri, în aceeaşi stare în care ne-a fost oferită nouă. Generaţiile viitoare nu ne vor ierta niciodată. Noi nu putem risipi PACEA. Pur şi simplu nu avem dreptul să facem asta. Trebuie să facem tot ce este posibil acum pentru a păstra PACEA și a opri orice tentativă de a distruge PACEA. Să ne întoarcem cu cugetele și cu inimile spre propria noastră ţară, spre propria noastră identitate și spre propria noastră glie.

O dovada vie și incontestabilă a sentimentelor de recunoştinţă și preţuire, este măreţia simţămintelor de sincer și puternic patriotism, care inundă sufletele noastre, la evocarea momentelor, celor mai semnificative perioade ale istoriei țării noastre, la frământările și preocupările înaintașilor noştri, prin evlavia în credinţă, prin dorul de mulțumire sufletească pentru obținerea și păstrarea libertății, prin apărarea pământului strămoşesc și al neamului românesc.

Citez din IMNUL LUI IANCU:

*Nu vom ceda o palmă de pământ

Chiar de vom întra-n mormânt*

Cu ocazia lansării volumului *CAZEMATA* creație al distinsului col. r. dr. CONSTANTIN MOȘINCAT, s-a deschis spre cer o fereastră a sufletului, prin care privesc cu durerea nostalgiei, înapoi, la timpuri trecute, trăite și inima mea vibrează de emoția, conștientizării faptului că, perioada tratată în volumul scris de autor, reprezintă o perioada însemnată a vieții mele. Născută în satul Pișcolt, unde tata a fost învățător, am intrat în primul contact cu ofițerii care pregăteau linia fortificată. Nu mai suntem mulți care putem afirma prezenta noastră, vie, din timpul evenimente istorice care au zguduit,  țara, au solicitat ostașilor români, dăruire și sacrificiul suprem, printr-un patriotism puternic care dovedea dragostea de ţară și de neam.

În volumul *CAZEMATA* găsim o dorinţă arzătoare a autorului de a transmite cu exactitate derularea evenimentelor, pentru a oferii generaţiilor viitoare un tablou cât se poate de complet al vieţii adevărate trăite în perioada 1937-1945. …

CITEȘTE TOT ARTICOLUL Ing_Miorița_Săteanu_Cazemata

În categoria Articole, Autori, Catalog Autori | Etichete , , , , , | Lasă un comentariu

CAZEMATA

 

O scurtă relatare

Erau cam 4-5 grade în termometru, vânt și ploaie cernută mărunt, la momentul când au ajuns primii dintre invitați: garda de onoare, a Batalionului 54 Comunicații și transmisiuni din Oradea, Muzica Garnizoanei conduse de Adj. Viorel Chindriș, la Cazemata ”Tecuci” pe câmpul istoric al Frontului fortificat de Vest, din localitatea Nojorid. Apoi au sosit mulți localnici, invitați ofițeri activi și rezervă, copii.

Cpt. Sergiu Moldovan, moderatorul primei părți a manifestării: Înfășurați în tricolor pe urme de Eroi, a prezentat dispozitivul gărzii, al Muzicii Militare și gărzilor steagurilor istorice și ale Asociațiilor. Locțiitorul comandantului Garnizoanei Oradea Maiorul Ilieș și primarul din Nojorid, Petru Teodor Baba au trecut în revistă Garda de Onoare și Drapelul de luptă, salutând asistența numeroasă, în ciuda timpului neprielnic. Un sobor de preoți în frunte cu părintele paroh din Nojorid au Înălțat o Rugăciune pentru Eroi.

Grupul de copii de la Școala Gimnazială nr. 1 Nojorid au susținut un program artistic. Birtic Tania a recitat foarte frumos poezia: Ce-și doresc eu ție dulce Românie, iar Nagy Patricia, ne-a reamintit poezia poetului ardelean Octavian Goga „Oltul”. Sub îndrumarea prof. Negruț Radu copii au cântat cântecele Unirii, fiind urmăriți și susținuți și de vreo 200 de suflete din publicul adunat pe Câmpul istoric de lângă Cazemata „TECUCI”, acolo lângă buza șanțului antitanc.

Col. ing. Dan N. Poinar a moderat în continuare evenimentul vorbind despre Drapelul de luptă ca simbol al onoarei și Patriei, și despre vechimea de peste 100 de ani al drapelului Diviziei 11 Infanterie (15 august 1916), al Asociației Cultul Eroilor „Regina Maria” (1919), al Cavalerilor de Clio (2008).

Apoi, gl. Bg. Grigore Bartoș, fost comandant al Bg. 11 Mc. „Carei” a făcut o înflăcărată expunere cu privire la frontul fortificat și importanța cărții Cazemata, lansate în preajma zilei Naționale, ca un omagiu adus Eroilor. „Cazemata aduce mesajul vredniciei neamului românesc” care, deși nevoit a pribegii prin țară, alungați de administrația Horthystă,  au revenit, precum „sergentul biruitor al Batalionului 2” din cântecul Monicăi Rusu, la Vatra străbună!”, căci, așa cum savantul Nicolae Iorga a spus: „Cazemata este semnul de identitate al poporului român”, adică ele au fost așezate aici pe granița de apus pentru a se știi pentru totdeauna că aici e România. Cel care avusese responsabilitatea pazei hotarului țării de la Bereteu la Crișul Alb, în calitatea de comandant al Brigăzii 11 Mc. „Carei”, aprecia tăria și rezistența Cazematelor, după cum recomanda această inedită lucrare, suită la înălțimea Vârfului Bihor, aici la granița de apus. O reconstituire necesară, un semn de Respect, de Prețuire și Admirație pentru cei care au Trudit și făcut cele două „brâuri de fortificații în Cazemate și în Suflete”. Admirabilă, Minunată, Monumentală construcție intelectuală. Opera coronatus!

Col. r. dr. Constantin Moșincat a făcut mărturisiri de suflet privitoare la Mesajul de Pace pe care l-a purtat cazemata, precum și sistemul românesc ingenios creat pentru  a produce un efect de foc, în evantaie suprapuse, prin care practic nu se putea trece. Toate aspectele legate de cazemate au fost materializate în teren, fiind indicate cazematele „Sf. Ștefan, Onești, Tecuci, Doaga” și sistemul de foc al acestora dublate toate de rețelele de sârmă ghimpată dispuse pe 8 rânduri de pari și șanțul antitanc, din care se păstrează urme.

Dacă cazematele nu au rezistat, nu focul le-a distrus ci decizia politică eronată al ultimilor doi monarhi ai României Mari. Cazematele, realizate după proiectul ing. Gl. Dumitru Vasiliu, comparate cu cele de pe fronturile europene, conform testelor din Poligonul Dadilov s-au dovedit cele mai tari. Cu asemenea cazemate puternice, cu trupe special pregătite, cu o populație fortificată în suflete și voință, România trebuia să se bată conform concepției strategice „fără gând de retragere”.

Mesajul Cazematei reface adevărul istoric și îndreptă „eroarea politică comisă”, a susținut, cu argumente credibile și documente edificatoare, autorul ineditului volum. Cazemata rămâne o simfonie a sufletului Eroilor care le-au durat și apărat.

Manifestarea s-a încheiat cu o reconstituire a sistemului de foc, materializată din trei cazemate de către militarii profesioniști ai garnizoanei, iar micii artiști recompensați de autor cu câte un volum, din semnalul cărții apărute la Editura Tipo MC și Tipografia Aureo.

Parte din participanții la vizita cazematei „Regina Maria” de la Apateu.

 

 

Galerie foto  de la eveniment, foto: Nicolae Meseșan

 

În categoria Articole, Autori, Catalog Autori | Etichete , , , , , , | Lasă un comentariu

SALVAȚI ARTA și ARTIȘTII

Fundația Culturală ,,CETATE DURGHEU”;                                                                     Sediu: str. E. Gojdu nr. 9 ap. 10;     

 CIF.  10000555, Banca Transilvania;                                                                           .  Jud. BIHOR;  Tel: 0746514977.                                              

  Doc.  Nr. 1, din data de 18 nov. 2021.       

                                                   SCRISOARE DESCHISĂ

                      CĂTRE,

                                 Direcțiunea Băncii TRANSILVANIA ,                                Municipiul Oradea/DPI – Direcția Economică – CIF.4230487,  

Curtea de Conturi Oradea,     

ANAF Oradea:                                                                                                          .                                DNA. Oradea: 

,,Marile spirite întotdeauna au întâmpinat opoziții violente

 din partea mediocrității” (Lucian Blaga.)

                                          DOAMNELOR și DOMNILOR

                        SUNT NEVOIT, cu părere de rău, prin prezenta a vă face cunoscut cu rugămintea și solicitarea către toți factorii și Organismele abilitate cărora mă adresez, să ACCEPTE și să se implice, să intervină a lua măsuri și atitudine prin a CERCETA,OBSERVA, ANALIZA și a CORECTA atât cât le stă în competență, cu obiectivitate prin instrumentările specifice, împotriva unor stări de lucruri neplăcute în Administrația Locală Oradea pentru a elimina rudimentarismul unor funcționari privind atitudinea și modul lor de lucru și relaționare cu cetățenii orașului Oradea în diverse situații!

Demersuri cu scopul de-a bloca și suprima ABUZURILE exercitate și INCORECTA abordare de către Direcția de Patrimoniu Imobiliar/DPI – Primăria Oradea, cu știință sau fără știință, prin UNII dintre funcționarii lor, în diferite situații conjuncturale concrete și degenerante. Mă refer în mod special în ceea ce ne privește atribuirea și în ce condiții ,de Ateliere de Creație, Galerii de Artă, Studiouri, etc.CREATORILOR ARTISTICI din domeniul artelor vizuale din Oradea conform Legislației din ROMÂNIA , atât de necesare educației și civilizației cultural-spirituale locale și NAȚIONALE. Gestul lor  necugetat aduce în acest domeniu prejudicii incalculabile regăsindu-se a fi ,,un atac la persoană dar și la siguranța națională”.

Particularizînd, Cazul concret al Fundației Culturale ,,CETATE DURGHEU”, privind implicarea  și dispunerea abuzivă a DPI Oradea în ceea ce privește obligativitatea realizării CONTRACTULUI de ÎNCHIRIERE nr. 139302 din data de 06 aprilie 2021 pentru atelierul de creație a sculptorului DURGHEU !? Document după semnare FALSIFICAT de către funcționarii DPI – pentru spațiul de pe str. CLUJULUI nr. 70 , ca spațiu de creație, Atelier de Creație Artistică Plastică pentru Artistul Plastic Cornel T. DURGHEU ( subsemnatul). Totodată evidențiez și stabilirea CHIRIEI MODICE hotărâtă în valoare de – 2 LEI/MP, pentru artistul plastic menționat  și nu numai , ca spațiu cu altă destinație, specială nu comercială, ca  membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Oradea. O chirie care trebuie stabilită conform Hotărârii Consiliului Local Oradea nr.14/2016 – chiria stabilită fiind cea mai mare din orașele românești – NU prin stabilirea ABUZIVĂ implicând  alte Instituții sau ONG-uri – în cazul de față Fundația  Culturală – CETATE DURGHEU – după bunul plac al unor funcționari publici ai Administrației Locale prin acțiunile lor perverse, distructive, și de rea credință. Te întrebi  adesea de unde acest comportament lipsit de  RESPECT și COMUNICARE … ? de ce fac toate acestea, cu toate intervențiile și explicațiile demonstrate CORECT, personal,prin documente, adrese, presă,etc, în decursul timpului, dar nimeni nu reacționează !!? Cred că din lipsă de preocupări MAJORE !? Din păcate constat că Administrația Locală , orașul Oradea, este ,,un sat fără stăpân”.

Prin adresa nr. 24775 din data de 12/11/2021 emisă de Direcția Economică – Primăria Oradea, Fundația Culturală ,,CETATE DURGHEU” a fost înștiințată de înființarea popririi sumei de 4,549,32 lei ( bani pe care nu-i are ) ca obligații bugetare restante.CER Direcțiunii Băncii Transilvania și celorlalți factori, ne-punerea în execuție a POPRIRII  unor sume de bani conform titlului executoriu nr. 662763 din data de 21.09.2021, conform prevederilor Art. 236 din Legea 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală. O Cerere a Direcției  Economice de pe lângă Direcția de  Patrimoniu Imobiliar, Primăria Oradea, fără scrupule și fără justificare, NECINSTITĂ și INCORECTĂ, având înșelăciunea și iresponsabilitatea la baza unui Contract de Închiriere FALSIFICAT privind DESTINUL unui important creator monumentalist orădean  din peisajul artistic și expozițional bihorean și nu numai !!

În acest sens se pot pune la dispoziție Documente lămuritoare dobândite în timp, privind ABUZUL, lipsa de RESPECT dar și incorectitudinea hotărîrilor Direcției de Patrimoniu Imobiliar DPI/Primăria Oradea, privind ATRIBUIREA spațiului de creație artistică precum și stabilirea chiriei pentru Atelierul de Creație DURGHEU. Totodată putem pune la dispoziție xerocopii după Ordinele de plată – 1,2,3/2021– Banca CEC – prin care ne-am achitat de obligațiile financiare ( CHIRIA pentru anul financiar 2021 ) privind ATELIERUL de CREAȚIE Artistică Plastică DURGHEU din str. Clujului nr. 70 către Direcția de Patrimoniu Imobiliar Oradea, de 2 lei/mp , 328 lei/lună, la zi. Sumă exagerată pentru un spațiu de creație !

În context Fundația Culturală ,,CETATE DURGHEU” NU are nici o OBLIGAȚIE FINANCIARĂ sau de altă natură către Primăria Oradea/DPI pentru spațiul de Atelier de Creație sau alte aspecte privind artistul plastic C.T.DURGHEU la adresa mai sus amintită.

PS: Țin să vă informez că toate demersurile și intervențiile noastre (de-a lungul timpului) au rămas fără un rezultat pozitiv, cramponîndu-ne de refuzul însinuos al DPI în comunicare pentru soluționarea Contractului de Închiriere pentru un SPAȚIU de CREAȚIE necesar sculptorului C.T. DURGHEU așa cum a fost inițial realizat.

Acesta având dreptul și meritul conform Legislației românești pentru atribuirea unui SPAȚIU pentru CREAȚIE ARTISTICĂ, precum și stabilirea unei chirii MODICE privind Atelierele de Creație! În cazul nostru pentru Atelierul de creație Artistică DURGHEU de pe str. Clujului nr. 70 , Oradea.

Totodadă CER RESPECT responsabililor/ funcționarilor, DPI/PRIMĂRIEI din Oradea pentru ÎNCETAREA agresivităților OCULTE de ORICE FEL la adresa Artistului Plastic Cornel T. DURGHEU PERSONAL dar și a FUNDAȚIEI CULTURALE ,,CETATE DURGHEU”. Nu ne-am adresat JUSTIȚIEI pentru că am considerat că este vorba de CONVEȚUIRE CIVICĂ  – SOCIALĂ și MORALĂ !

Cu mulțumiri .

Prof. univ dr. Cornel T. DURGHEU artist plastic.

Tel. 0746 514 977,

Președinte Fundația Culturală ,,CETATE DURGHEU”.

În categoria Articole, Autori, Catalog Autori | Etichete , , , | Lasă un comentariu

Ziua cea nouă

Seamănă cu luna cea nouă. Cu o știre de prima pagină. Doar că ea nu mai vine.

Așa e așteptat Noul guvern al României de la care se așteaptă „mana Cerească”!

După ce s-a strivit încrederea e greu de crezut că aceeași PNL-iști, dar travestiți, sub perdeaua „ciumei roșii” psd-iste, reevaluate de Marele Iohanis, vor face „mare brânză”. Și tocmai acum când or început să se spargă, ori să se răcească conductele, când grâul a fost contractat pe alte meridiane și paralele, când gazul și curentul pleznesc în facturi, pe care cei mai mulți români nu le pot plăti.

Sărbătorilor de Crăciun, cosmetizate parcă, sunt și ele  lovite de Covid, sau mai degrabă de prostia administrațiilor locale?! Păi ce are domnilor primari Covidul cu luminițele pe care vi le „permiteți” doar în centru și  la pomulețul  artificial (n-am greșit că nu i-am zis brad de Crăciun, acela mirosea frumos a cetină de brad). Probabil că și frică vă e să nu capete Covid luminițele, ori ledurile, sau patinele, pe care ar putea aluneca prichindeii în vacanță. Cum și cât ați făcut pfaf „programul de guvernare” în interesul românilor, se vede din guvernarea Orba-Câță (deși ar merita scris numele cu litere mici, pentru a le compara dimensiunea atitudinii manifestată față de români, cum le plăcea să se laude prin târg). Ce restricții aberante se vor mai cere românilor mi-e și groază să mă gândesc.

O să-mi dați exemplul Austriei cu „stai în casă”. Da, deosebirea e că baronii și nobilii austrieci și descendenții lor n-au fost căliți la coarnele plugului precum românașii noștri puși la muncă. Prin urmare și rezistența lor e mai scăzută, și poate chiar degenerată de împerecherea de sânge albastru, altfel decât făcuse Ion al nostru prunci! dar dacă e dispoziție europeană domn Rareș o să zică că „suntem nepricepuți”, că nivelul de „cultură e redus”, ori cine știe mai ce slogane…

Că tot s-a dat răgaz la meditație, o săptămână, de bucuria Zilei Naționale,  bine ar fi să gândim relaxat, dar fără „frică!”, mai cu seamă la grija față de cei ajunși la bătrânețe. Fiți dară Oameni, ar fi îndemnul meu. iar de Crăciun, române să fii bun!

Cavaler de Clio

În categoria Articole | Etichete , , , , | Lasă un comentariu

Ruletă politică!

Totul pe bani!

Despre asta e vorba astăzi în negocierile guvernamentale, celelalte sunt detalii, chipurile cu subtilități politice. Conspirațiile sunt băgate la înaintare, pentru a ține ocupată atenția opiniei publice, dacă nu le ies planurile croite. Ce bazaconii sunt astăzi promovate: Certificatele verzi!. Senatul zicea: PAS!

Câțu, interimarul prim, mai activ ca-n vremea când era titular și tăcea „mâlc ”, insistă fără să dea socoteală cu banii luați la cea mai mare dobândă europeană?, bagă vrăjeală, mestecă vorbe pe sub mască, de nu-l pricepe nimenea, PNL (cu 27% vrea totul!) vrea guvern minoritar, nu acceptă nimic!. Ba nu, se mai agită și înflăcăratul susținător vice  Bogdan! dar nu zice nimica, la fel ca omniprezanta Raluca, ca și Banca lui Isărescu (Națională)?

PAS, tuturor!

Vine încălzirea pentru români, cei ce nu-s de prin sectorul alesului NICUȘOR, sau Fritz-ul timișan (și vor îngheța la iarnă), iar din Egipt dl. președinte Iohanis, plonjează direct la Vila Lac. Și? PAS…, impas negocieri! Dixit!

Adunarea, suntem în criză? PAS, a zis prin Elveția, că-i avea alăturea pe cei de la externe, iar pe la Piramide, cu doamna Carmen lângă,  îndemna să facem comerț, să lărgim agricultura… pe Nil. Adică să dăm la „crocodil” cam tot ce românii mai au prin hambare, și ar mai putea trăi cu „mălai”, ca-n vremea Regelui Mihai!

Lumea se joacă pe Bani, iar românii sunt folosiți doar pentru a-i produce, pentru alții!

Păcat că Încrederea, pe care Poporul o are în Armată, e jucată la Ruletă politică! pe mâna lui CIUCĂ, al nostru!

Cavaler de Clio

 

În categoria Articole, Autori, Catalog Autori | Etichete , , , , , | Lasă un comentariu

ASTA-I DE-AIA 

ESEUL DE SÂMBĂTĂ
Pompiliu COMȘA (Articol apărut în Confluențe literare, 27 octombrie 2021)
ASTA-I DE-AIA 
Statul are pârghii pe care le folosește după bunul plac. Mai pe înțelesul băieților de mahala se joacă cu puța până se plictisește și-o face fluturaș. Pe de altă parte romanticii ne-marxiști sunt de fapt acei promotori bolșevici ai lui Lenin. Au în creier implantată gena Marelui Furer nazist. Nu e glumă de autobază, chiar așa este. Faceți un exercițiu de captatio benevolentiae și o să vă convingeți că nu e libertate fără moarte. Ne-am obișnuit ca numai anumite televiziuni comerciale să facă audiență în aceste zile din moarte. Adică se adapă din apă de mort. N-au nici o jenă să anunțe azi dezztrul sanitar în regiune, să umple burtierele galbene de informații demne de Sfânta Filofteea. Până și Andrei Pleșu, s-a dovedit practic, că dacă tăcea filosof rămânea. Ce nu ne convine e pură conspirație. Am văzut în urmă cu ceva vreme două filme căutate, disputate, filme documentare despre Pandemie și Marea resetare, traduse și în română. Filmele se numeau HOLD UP PLUS și ACEASTA NU ESTE O CONSPIRAȚIE. Primul este cel mai cenzurat, atacat judiciar, amenințat film documentar despre criza mondială actuală. O peliculă deranjantă și asta în cercurile cele mai înalte. Cu toate acestea, a fost conceput ca o lăudabilă datorie morală și civică, o libertate imuabilă de exprimare și informare, pentru a deschide calea dintr-o dezbatere îmbotnițată deja de luni întregi, astfel încât adevărul de neoprit să apară în cele din urmă. Secunda peliculă este un nou documentar edificator, din chiar inima Europei, despre tratamentul mediatic al crizei. Despre cum relatează mass-media despre Covid. Ce spun, cum o spun și ce nu spun? Cu o atenție deosebită asupra notiunii de conspirație.
Dar să redăm câte ceva din descrierea producătorilor: “Ianuarie 2021. Națiunilor li s-au impus restricții, iar economiile sunt pe marginea prăpastiei. Oare noul vaccin chiar ne va permite să ne întoarcem la normalitate ? Sau este un punct de răscruce în parcursul omenirii. Nu cumva e vorba de un viitor propulsat de inteligența artificială, care va vedea o nouă formă de capitalism și va fi guvernat de legi tiranice dictate de niște elite globale ? Noul normal – un documentar factual ce investighează a Patra revoluție industrială. Ce câștigă cei 1 % și ce pierd cei 99 %”. Despre pandemia planificată se atacă mai întâi capitolul îndoctrinării și controlului prin mass-media, pentru ca mai apoi să se aducă în prim plan conspirația Covid. Ghidat de munca meticuloasă a dr. David E. Martin, documentarul urmărește o conspirație care se întinde pe 3 decenii, care are legătură cu jucătorii cheie ai pandemiei covid19. Documentarul arată conexiunile dintre majoritatea mass-media, industria medicală, lumea politică și domeniul financiar, pentru a devoala conflictele de interese din această criză. Iată ce se ascunde după Noul normal: 11 martie 2020. Organizația Mondială a Sănătății a declarat pandemie de sars-cov 2. De atunci, am fost închiși de patru ori, am fost informați zilnic despre numărul de morți, ne-a fost refuzat tratamentul medical, ne-au fost impuse restricții, ne-au fost închise firmele, am pierdut locuri de muncă, am fost restricționați să îi vedem pe cei dragi, nu ni s-a permis să socializăm, ni s-a interzis să protestăm, am fost agresați,am fost arestați și amendați. Toate aceste măsuri sunt impuse pe baza unor informații false, pe date false privind infectările, mortalitate umflată artificial. Acum au accelerat lansarea unui vaccin, dar oare chiar va reveni viața la normal ? Sau vom vedea o nouă normalitate, o lume cu reguli dure și tiranice, guvernată de un stat totalitar centralizat? De când COVID-19 a fost declarat pandemie, mulți au speculat că această criză a fost planificată de un grup de elite care dictează guvernelor la nivel global. Pentru a înțelege, trebuie mai întâi să explorăm o schimbare semnificativă care a avut loc în economia noastră, una de care puțini oameni sunt conștienți. Se numește ”a patra revoluție industrială”. Până în prezent, au existat trei revoluții industriale. Prima a avut loc la sfârșitul anilor 1700 prin inventarea mașinii cu aburi, care a dus la crearea fabricilor și a unei industrii textile în plină expansiune. La sfârșitul anilor 1800, a doua revoluție industrială a fost marcată de producția de masă, precum și de noi industrii precum producția oțelului și a electricității. Iar a treia a avut loc la sfârșitul anilor 1900, care au văzut inventarea computerului și a internetului.
Acum, cea de-a 4-a revoluție industrială descrie apariția inteligenței artificiale (AI), și modul în care aceasta se integrează din ce în ce mai mult în societate. Inteligența artificială poate fi deja văzută în viața noastră de zi cu zi – de la modul cum plătim la supermarket, până la maniera în care ne înregistrăm pentru un zbor. Dar este mult mai avansată decât își dau seama majoritatea oamenilor. În august 2020, antreprenorul Elon Musk a prezentat o demonstrație a noii sale companii Neuralink. Conectat cu fire mici la creierul omului, acest microcip este sincronizat cu AI, permițând oamenilor să controleze orice – de la membre prostetice la jocuri pe computer. Acest prototip funcțional a fost deja încorporat în anumiți oameni. Are potențialul de a transforma complet modul în care interacționăm online. ”Există o mulțime de funcții pe care acest dispozitiv le-ar îndeplini, cu privire la monitorizarea sănătății dvs., de a vă avertiza despre un posibil atac de cord sau accident vascular cerebral (sau alte daune), precum și funcții de confort cum ar fi redarea muzicii. Poate face multe” declară Elon Musk. Kai-Fu Lee este fost președinte al filialelor chinezești Google și Microsoft (divizia cercetare), precum și autorul cărții de succes scoase de New York Times ”Superputerile inteligenței artificiale. China, Silicon Valley și Noua Ordine Mondială”. Kai-Fu crede despre China că va fi superputerea AI în termen de cinci ani. ”Pentru cei dintre voi care nu ați fost în China în ultimii trei ani, vă rugăm să fiți atenți, deoarece cardul dvs. de credit și numerarul s-ar putea să nu fie acceptate. China a trecut în proporție destul de mare la plata prin mobil (…) În epoca AI, dacă datele sunt noul petrol, atunci China este noua Arabie Saudită”. Un aspect actual în dezvoltarea AI este pierderea de către oameni a locurilor de muncă. În centrele de ambalare Amazon, roboții transportă articole către oameni, care apoi le împachetează pentru a fi livrate. În decurs de 10 ani, Amazon crede că nu vor mai avea nevoie de oameni pentru a face livrări. Potrivit Forumului Economic Mondial, 50% din forța de muncă va avea nevoie de recalificare până în 2025, și este probabil ca doar o fracțiune dintre aceștia să găsească de lucru, ceea ce va face ca o mare parte a forței de muncă să intre în șomaj. ”Este o șansă destul de bună să ajungem, datorită automatizării, la un venit universal de bază. Oamenii vor avea timp să facă alte lucruri, mai complexe și mai interesante. Deci vor avea mai mult timp liber. Și apoi trebuie să vedem cum ne integrăm într-o lume a viitorului cu inteligență artificială avansată”, spune Elon Musk. O idee care câștigă popularitate este de a percepe companiilor tehnologice o taxă pe roboți, care poate fi distribuită șomerilor ca venit universal de bază. ”Nu cred că firmele producătoare de roboți vor fi indignate de o asemenea taxă. E în regulă, asta este”, spune Bill Gates. ”Contrar celorlalte trei revoluții industriale de până acum, probabil că locurile de muncă vor fi distruse mai repede decât sunt create cele noi”.
Acesta este Klaus Schwab, autorul cărții ”A IV-a Revoluție industrială”. El este, de asemenea, președintele executiv al Forumului Economic Mondial, care este finanțat de cele mai mari întreprinderi mondiale. Membrii acestei organizații includ directori de firme, șefi de stat și miniștri din țări cum ar fi Marea Britanie și SUA. ”A 4-a revoluție industrială ne va afecta viața complet. De fapt ne va schimba pe noi, propria noastră identitate, și desigur va aduce în discuție politici și dezvoltări precum traficul inteligent, guvernarea inteligentă, orașele inteligente”, spune el. În iunie 2019, într-un raport denumit ”Reglementarea celei de a patra revoluții industriale”, guvernul Regatului Unit a publicat detalii despre parteneriatul lor cu Forumul Economic Mondial. Un an mai târziu, în iunie 2020, Forumul Economic Mondial a lansat acest videoclip promoțional intitulat ”Marea Resetare”. Scopul acestui film este să sugereze că totul, de la economie la cultura noastră, trebuie să se schimbe. După resetare se afișează imagini cu tehnologie digitală, celule, populații, bani, schimbări climatice, gestionarea traficului … și asta. Vi se pare familiar ? Acest videoclip promoțional a fost lansat cu șase luni înainte ca Margaret Keenan să primească primul vaccin COVID-19. În noiembrie 2020, revista Time a publicat pe coperta lor ”Marea Resetare”. Directorul general al Forumului Economic Mondial, Jeremy Jurgens, crede că ”Marea Resetare” va avea un impact devastator asupra economiei noastre. ”Dacă ne uităm la marea resetare, suntem încă în stadiile incipiente ale unei crize globale care va transforma pentru totdeauna societatea. Când a început, oamenii au spus: ”asta e cea mai mare criză de la criza financiară din 2007-2008”. Puțin mai târziu, au spus: ”asta e cea mai mare criză de după cel de-al doilea război mondial”. Acum ne uităm la ce se întâmplă, și spunem: ”această criză e comparabilă cu ceea ce s-a întâmplat în Marea Depresiune”. Această campanie e susținută, de asemenea, de politicieni; și este promovată chiar de familia regală, care a postat acest videoclip pe pagina lor de YouTube, având tag-ul ”Marea Resetare”. ”Suntem la un pas de descoperiri care ne vor modifica viziunea despre ce este posibil și profitabil într-un viitor durabil. Avem nevoie de o schimbare de paradigmă, care să inspire acțiuni la un nivel revoluționar. Pur și simplu nu mai putem pierde timp. Singura limită este disponibilitatea noastră de a acționa … vremea acționării este acum”, spune Prințul Charles. Forumul Economic Mondial consideră despre capitalism că trebuie reinventat. Sloganul ”Reconstruind mai bine” a fost adoptat de politicieni din întreaga lume. ”Acest moment ne oferă o șansă mult mai mare de a fi radicali și de a face lucrurile diferit. De a reconstrui mai bine …” declară premierul britanic”. ”… deoarece putem construi mai bine doar dacă ne sprijinim unul pe celălalt”, spune și premierul Canadei. ”În ultimele două săptămâni, am făcut cunoscută agenda mea pentru redresarea economică. Îi spun ”Reconstruind mai bine”, pentru că nu putem pur și simplu să reconstruim în felul cum erau lucrurile înainte. Trebuie să o facem mai bine. Iar planul meu de a reconstrui mai bine începe cu viziunea că automatizarea și globalizarea duc la un viitor pozitiv”, declară președintele SUA. Prin urmare, cum arată lumea după marea resetare ? Această postare, făcută de Forumul Economic Mondial pe rețelele de socializare, demonstrează 8 predicții până în 2030. Iată trei dintre acestea: ”Nu vei deține nimic și vei fi fericit. Orice vrei, vei închiria, coletul fiind livrat prin dronă. Iar valorile occidentale vor fi fost testate până la punctul de rupere”. Multe dintre noile politici ale lui Boris Johnson sunt în conformitate cu obiectivele Forumului Economic Mondial.
În noiembrie 2020, Planul Revoluției Industriale Verzi includea interzicerea mașinilor pe benzină și diesel până în 2030. Combinat cu alte restricții actuale (precum blocarea accesului pe drumurile laterale) și introducerea unei taxe de drum ”Plătește per kilometru”, cineva ar putea crede că încearcă să înlăture proprietatea asupra mașinilor. ”Cea mai mare aplicație a inteligenței artificiale este conducerea autonomă. Aceasta va înlocui întregul transport cu care suntem obișnuiți astăzi. Nu veți mai cumpăra mașini. Mașina dvs. este parcată 96 % din timp, deci se uzează moral (fără să fie folosită). Cât de rău e asta pentru o investiție ? Mașina te duce din punctul A în punctul B numai în 4 % din timp (din 24 de ore). Dar imaginați-vă că există Uber, care ajunge aici în 30 de secunde și este foarte de încredere și foarte curată. Nu are un șofer scandalagiu, deoarece nu are deloc șofer. Și este foarte sigură. Nu-i așa că vă atrage ideea de a nu mai cumpăra mașini ?”, spune Kai-Fu Lee. Acesta continuă: ”O caracteristică a inteligenței artificiale este că devine din ce în ce mai bună cu cât cantitatea de informații pe care i-o livrezi este mai mare. În 10 ani de la lansare, probabil mașinile autonome vor fi atât de bune în comparație cu oamenii, încât mulți dintre noi se vor teme să mai conducă. Știți de ce ? Deoarece mașinile autonome vor începe să ”vorbească” una cu alta. Vor trece una pe lângă alta la distanță de 1 cm, iar noi vom deveni cei mai mari dușmani ai noștri, deoarece vom fi o amenințare la adresa vieții noastre. Mașinile vor fi sigure. Destul de curând după aceea, oamenilor nu li se va permite să mai conducă”. Numai între începutul pandemiei și august 2020, 7 giganți tehnologici din Silicon Valley au adăugat la valorile lor de piață aproape 2500 miliarde dolari, dintre care 400 de miliarde au fost adăugate de Microsoft. Fondatorul Microsoft (Bill Gates) are și un interes pentru vaccinuri, deținând acțiuni în companiile producătoare de vaccinuri Pfizer și Moderna (prin Fundația Bill și Melinda Gates). Ambele companii au lucrat la dezvoltarea unei noi generații de vaccinuri, care interacționează direct cu ADN-ul nostru. Metodele tradiționale de imunizare implică injectarea unei forme moarte sau slăbite a virusului. Acest lucru determină sistemul imunitar să creeze anticorpi, ceea ce (zic ei) ne ajută în cazul în care un virus intră în organism. Dar noua tehnologie ARN-mesager a celor de la Pfizer și Moderna nu este un vaccin de imunizare standard, ci mai degrabă inginerie genetică. În loc să injecteze virusul în pacient, abordarea lor este de a injecta molecule sintetice care transportă către celulă instrucțiuni despre cum să creeze anticorpi pentru combaterea virusului. Până în noiembrie 2020, nici un vaccin ARN-mesager nu a fost vreodată aprobat pentru utilizare la oameni. Pe 21 noiembrie 2020, Revista ”The Lancet” și-a exprimat dezamăgirea că rezultatele studiului privind vaccinul COVID-19 au fost anunțate prin comunicate de presă, generând multe incertitudini științifice din cauza lipsei datelor privind siguranța. Publicația a exprimat, de asemenea, incertitudinea despre modul cum funcționează vaccinurile la persoanele în vârstă sau la cei cu afecțiuni subiacente, precum și despre eficacitatea lor în prevenirea bolilor severe. La începutul lunii decembrie 2020, un grup de medici din întreaga lume au creat un videoclip pentru a avertiza publicul despre lipsa de siguranță a vaccinului. Pe 19 decembrie 2020, Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA (CDC) a publicat acest raport al ”Comitetului consultativ pentru practicile de imunizare”. La doar o zi după ce Marea Britanie a început să folosească vaccinul covid Pfizer/BioNtech, autoritățile au confirmat două cazuri de anafilaxie, care este o reacție alergică foarte gravă, cu debut rapid și care poate provoca moartea. La începutul secolului al XX-lea, 90 % din toate rafinăriile din SUA erau controlate de John Rockefeller, care a continuat cu monopolizarea industriei farmaceutice. A avut șase copii care au fondat Venrock, o companie din domeniul capitalului de risc, care a făcut investiții în companii de tehnologie precum Apple și Intel. În 2010, Fundația Rockefeller a lansat un document denumit ”Scenarii pentru viitorul tehnologiei și dezvoltării internaționale”, care descria un scenariu pandemic cu descrierea ”o lume cu un mai dur control guvernamental și cu o conducere mai autoritară”. Dacă cei mai puternici oameni de astăzi ar dori să accelereze trecerea către cea de-a 4-a revoluție industrială – prin eliminarea locurilor de muncă și reinventarea capitalismului – această strategie problemă-reacție-soluție ar fi eficientă în obținerea dezideratului. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, s-au ținut o serie de procese la Nürnberg (Germania) pentru urmărirea penală a unor membri proeminenți ai Partidului nazist. Justificarea inculpaților că doar respectau ordinele nu a fost suficientă pentru a scăpa de pedeapsă. În urma proceselor, Codul de la Nürnberg a fost creat pentru a proteja drepturile omului, în prezenbt încălcate brutal prin campania de vaccinare amintită. Noiembrie 2020, Stockholm. Experți în domeniul sănătății și serviciilor bancare din întreaga lume au format o alianță, cu misiunea de a ne proteja libertățile. Și nu este singurul exemplu de pe mapamond. Concluzionând am putea spune că vaccinul Covid este crimă perfectă. Dar dacă, la rândul nostru, am greși? Numai Dumnezeu știe. Deci înțeleg că aceste doumentare își fac efectul, oamenii află despre aceste lucruri. Un fragment din ”Pandemia planificată” a circulat pe facebook și a făcut vreo 500.000 de vizualizări într-o săptămână, apoi s-a oprit … fie că s-au uitat toți cei din grupurile respective, fie că Facebook practică un fel de shadow banning (adică lasă materialul pe site, dar blochează să nu se mai adune vizualizările, like-urile, și abonările). Este o șmecherie ordinară, căreia i-am căzut și eu victimă.
Menționez și că o grupă de nebuni conduc lumea și ne lasă să știm doar ce vor ei. Pare că în spatele zidurilor bine păzite de la Casa Albă, toată lumea s-a țicnit. Joe Biden și Kamala Harris, președintele și vicepreședintele Statelor Unite, stau mai mult în măruntaiele buncărului federal din Washington. Pare să fie un fel de cameră plină cu extratereștri adunați să joace acest concept de care tocmai au auzit, concept numit Fericire. Coreea de Nord produce tone de propagandă. Zilele trecute, guvernul lui Kim a dat publicității un clip video cu militarii săi care sparg dale de beton cu mâinile goale. Un comunist entuziast se culcă cu torsul gol pe cioburi de sticlă. Ce vă spun nu este incredibil. Chiar s-a petrecut în realitate. Există și un precedent. În 1617, un grup de agenți politici fără scrupule de la Istanbul a instalat un tip cu deficiențe mentale ca sultan al întregului Imperiu Otoman. Numele lui a fost Mustafa Întâiul. Istoricii l-au numit mai apoi Mustafa Nebunul. Și era cu siguranță. Mustafa își petrecea zilele gângurind ca un copil și aruncând firimituri la păsărele. Uneori, dacă se simțea într-o mare formă sportivă, le dădea altora turbanele jos din cap. Era complet țicnit. Însă cei din jurul lui îl preferau în starea asta. Era mai ușor de controlat. Devine cert: în spatele zidurilor puternic păzite ale Casei Albe, toată lumea s-a țicnit. Nu mai departe de săptămâna aceasta, administrația Biden a declarat că un bărbat biologic, care poartă rochie, a fost făcut amiral.
M-am lungit un pic, dar vroiam să vă spun cum gândesc oamenii încă normali. Despre succesul neîntemeiat pe nimic. Chiar dacă sunt conștient că poporul român a renunțat la viciul lecturii. Ignort până și banala informație că varianta Delta este transmisă de vaccinați. Bill Gates declara în 2015 că un vaccin poate reduce populația planetară cu 10-15 %. Facem parte din națiunile date le reformă, replică dintr-un film american. Planul inițial era să rămână doar 500 milioane humanoizi pe Planetă. Nu știm dacă și tu, cititorul meu fidel, prostit de bere și șoșoc, vei face parte dintre ei. Te bucuri deocamdată ca un țânc, că statul la stat e cancerul sistemului bugetar. Și de răzbunări lumești cu iz de amantalâc. Canibalizarea politică nu e una din scorneli, cum nu totți românii sunt niște jegoși. Nu o zic la mișto. De aceea unora le dau în freză când pot. Da kear. Poate și pentru că-mi place să trăiesc periculos. Asta-i de-aia. Have a nice day.
Cu plecăciune, Pompiliu COMȘA
În categoria Articole, Autori, Catalog Autori | Lasă un comentariu

ARMATA EXECUTĂ, SAU EXECUTATĂ

Da, acesta este principiul de când există armata, ca instituție organizată.

Așa am învățat și făcut mereu. Până când, odată prin decembrie 89 comandantul Suprem a băgat armata într-o  „mocirlă politică”, din care nu prea a mai ieșit. Când e pericol mare, zice mareșalul de Xaxa, atunci se îndreptă privirile și speranțele spre oștirea salvatoare, apoi când pericolul a trecut sunt abandonați ca „mantaua muiată de ploaie”!

Actuala pandemie, tratată în stil de alertă civilă, a mai avut câte un „pansament” militar, prin doctorul general trimis în focarul incipient de Covid de la Suceava, l-a salvat … „Flutur”-ii și ,  au întins un cort la Ana Aslan și salvat niște vieți,   apoi… (vezi aprecierea aliniatului anterior)

Au provocat criza Politică, în războiul fraticid dintre aleșii neamului, în care unii (PNL, USR) se cred mai aleși decât ceilalți – din PSD, AUR, (stigmatizați de cel care ar trebui să fie mediatorul tuturor – președintele Iohanis ca „ciumă roșie”, „extremiști”). Se sfâșie de bine ce le este și nu ezită să facă apel: „dragi români”! Cât poartă de grijă românilor o vor simți-o pe pielea lor.

Treaba e că iar au băgat în „troaca politică” un OM, ridicat la demnitatea de General al Armtei României. La urma urmelor trebuie să recunoaștem că oricât s-ar „cocoța” doamna ministru secretar de stat, tot nu are știința strategiei ca generalul Ciucă care în mod onorabil a servit Țara ca Ostaș, cu Cinste și Devotament. Acuma, Țara, prin dl. președinte, în loc să profite de pe urma învățăturii și experienței sale militare îl vâră în POLITICĂ!

N-am nici o teamă că, generalul Ciucă are simțul ordinii, disciplinei, al lucrului chiar bine făcut! În armată se conduce după legi, regulamente și ordine. Strict și ferm! Haosul nu poate fi combătut cu vorbe de urgență, aplicabile de …luni. Așa totul ar fi transparent, legal, ordonat. Se vrea oare așa ceva?

Dar am ferma convingere că nu-l vor lăsa nici să facă guvern, necum să poată conduce. Găleata cu bani, o vor răsturnată în poala PNL-ului. (De parcă ceilalți români care n-au votat cu ei nu-s de pe aceleași plaiuri mioritice). Odată ce ar ajunge premier se schimbă datele problemei, premierul Ciucă ar comanda și toți ar fi obligați să execute. Și cel mai important lucru în procesul de decizie, după cum sunt ferm convins că știe, este controlul. Așa ar cam trebui să fie, dar până acolo e cale lungă, bătucită de politichia ultimilor 30 de ani de Orban, Băse,  … Se contestă un OM care aprobat în carieră că este capabil să îndeplinească orice misiune. A lua și pune în vârful pixului pe generalul ce nu-l cunoști nu este o dovadă de seriozitate. Așa aș zice: ce calități strategico-politico-morale i-au recomandat pe Iohanis, Câțu, Orba, Cioloș, Barna… Sau pe cei mânați de vântul voturilor la Bruxeles? Mai multă modestie n-ar strica!

La cum se vede  tabloul public, de la balconul meu, încă n-a murit speranța, încă se poate. ÎNCREDEREA de care se bucură Armata și Biserica, ar fi momentul să fie folosit în interesul Românilor. Specialiștii  să fie executanții guvernamentali. Odata, ce mult a trecut, se striga ARMATA E CU NOI!, și se ridicau rugăciuni spre Bunul Dumnezeu. Semn că poporul simte, și nu uită. Lăsa-ți-l dar pe Ciucă să facă guvern și să scoată România din necaz!. Dar lăsați-l să facă Spitale, Școli, Grădinițe, lăsați-l să așeze sămânța bunăstării și speranța zilei de mâine…Un comandant poate duce soldatul la Victorie și Glorie, ori la pieire. Dar, până și cel care moare pe front este considerat că și-a făcut DATORIA!

Țineți minte zicerea: Cea mai proastă decizie este aceea ne-luată!

Tare n-aș vrea ca aliniatul întâi să fie cel de pe urmă pentru generalul Ciucă!

Col. r. Dr. Constantin Moșincat

În categoria Articole, Autori, Catalog Autori | Etichete , , , , , | Lasă un comentariu