Poezii pentru neam și țară, de ,,Ziua României”
de Mircea Dorin ISTRATE
NOI VREM SĂ NE UNIM CU ŢARA
,,Noi vem să ne unim cu ţara’’, gândea opinca adunată
Sub fulguiala de speranţe la Alba Iulia-mpărată,
Să fim rotundul unei patrii cu toţi ce au acelaşi grai
Şi de milenii tot frământă ţărâna ăstei guri de rai.
,,Noi vrem să ne unim cu ţara’’ şi-au zis trudiţii din Ardeal
Căzuţi sub biciul de obidă a grofului stăpân pe-un deal,
Pe câmpul cel luat cu sila, ce împrejururi nu-i ajung
Pe care ei, trudiţii noştrii, îl tot munceau ca boii-n jug.
,,Noi vrem să ne unim cu ţara’’ a fost un zvon din deal în deal
La cei români la care soarta cuibar făcutu-le-a-n Ardeal,
Crezând că astfel vor întoarce norocul care l-au pierdut
Şi-apoi uniţi vor fi puterea, ce-o face ţării ‘naltul scut.
,, Noi vrem să ne unim cu ţara’’ a fost fior de vremi grăbite,
Voinţa lacrimei uscate în cele timpuri obidite,
Ce-au adunat măruntul ţării în clipa mare de-nălţare,
S-o facă filă de istorii, nădejde veşnic urcătoare.
,,Noi vrem uniţi să fim cu ţara’’, că doar aşa vom fi vecie,
Nu risipiţi şi în dihonii, robind la alţi stăpâni pe glie,
Că soarta noastră şi a ţării e pumnul strâns, ce dă putere
Durerii toată adunată, ce fi-va mâine, înviere.
**
Așa gândit-au toți de-o seamă la Alba Iulia-mpărată,
Când fost-au într-un gând și-o faptă înălțătoare și bărbată,
Ce mi-au făcu UNIREA MARE pe-ntinsul gliei strămoșești,
Să știe toți c-aici de-apururi, vor bate inimi românești.
***
ROMANIA MARE
E-ntâi Decembrie, o zi cu frig și zloată,
Dar azi, la ALBA IULIA-mpărată
Sărbătorim UNIREA noastră care,
Făcutu-mi-a de-un secol, cea ROMÂNIE MARE.
A fost atunci, demult, în cela timp,
Dorința de unire-n orice chip
A grăitorilor de limbă românescă,
Vechi trăitori sub pronia cerescă,
De-a fi-n frăție într-un singur gând
Românii-nnevoiți pe-acest pământ,
Să-i facă astfel visul împlinit
La cel ce ,,pohta mea,, el și-a voit.
Ce bucurie-a fost atuncea-n țară,
Că-mpreunați, neghina o să piară
Din huma românească, și-or sorbi
A Milcovului apă, și-or veni
Să-ncingă iară a unirii horă,
De-apururi fie-mi frate și cu soră
La greu, la împilări, la bucurii,
Pe-acest pământ, vecie de vecii.
Vă încinstesc mereu pe voi, cei care,
În arsul unui muc de lumânare,
Vă ‘nalț smerit din țandără de gând
Când pleoapa mea a rouă-i lăcrimând,
C-ați fost atunci, în fruntea celor care
Au vrut și mi-au făcut cea ROMÂNIE MARE,
Împreunându-ne pe toți ce îmi vorbesc,
Străbunul grai, pe plaiul românesc.
Veniți în an la Alba Împărată
Să arătăm mereu ca altădată,
Că-n cuget și-n simțiri suntem uniți,
Iar cei de-atunci mai încă-s amintiți
Că au făcut clipita mărețită,
A ROMÂNIEI MARI, REÎNTREGITĂ
***
EU VĂ ÎNDEMN
Când florile de GHEAȚĂ îmi înfloreau ferești,
Mă PREUMBLAM cu gândul prin lumile cerești
Și îmi făceam pe-acolo CUIBARUL meu de vis,
Din NĂZUIRI aprinse, din DOR de necuprins,
Împreunând cu gândul MINUNI ce-s în ceresc,
Făcând din sterpe LUTURI, un Rai dumnezeiesc.
*
Ne-a dat Măritul VISUL și aripi di-mpreună
Să CĂRĂRIM cu ele prin gânduri ce se-adună
În bobul nost’ de MINTE ce are-n el divin,
Ca să străbatem Raiuri și-adânci Genuni de CHIN,
Și binele și răul cu toții să-l SIMȚIM
Și ura și iubirea de-asemenea s-o ȘTIM,
Iertarea și-ncă jertfa ne NALȚE-n vrednicie,
Ca-n Raiul cel din ceruri, să VIEȚUIM vecie.
Noi, TRĂITORI o clipă pe globul cel de tină,
Ne PIERDEM în nimicuri, tot așteptând să vină
Cea vreme LINIȘTITĂ cu pace ne-ntreruptă
În timp ce GÂNDUL nostră, mereu se vrea la luptă,
Pentru averi, putere, și-ambiții belicoase,
DEDAȚI să fim apoie, PLĂCERII păcătoase.
*
De-așa GÂNDIȚI într-una, voi trăitori ca MINE,
În ură și minciună NICICÂND nu fi-va bine,
SCHIMBAȚI-vă dar gândul și visul și visarea,
Fi-ți DORITORI de bine și mi-ți primi IERTAREA,
Ca să puteți ÎNCEPE de-acum o viață nouă,
Și BINE să vă fie, de-a PURUREA și vouă.
***
URARE ȚĂRII MELE
Ne ține Tu Doamne pe GLIA STRĂBUNĂ,
În PACE și SLAVĂ mereu să trăim,
Din paiul câmpiei ți-om face CUNUNĂ,
Ca-n LUNGĂ VECIE aici să ne știm.
Ne fie strămoșii ISTORIE VIE,
În suflet și-n cuget mereu să-i PURTĂM,
Ne deie PUTERE a lor VREDNICIE,
Cât încă cu gândul mereu îi cătăm.
Iar umbră cât facem pe VATRA STRĂBUNĂ,
De fi-vom în cuget și-n suflet UNIȚI,
Nimic nu ne-o FRÂNGE cât stăm împreună
Și nu ne-or atinge a Iudei ARGINȚI.
Și dă-ne de-acuma cea MINTE din urmă
Și semeni să-i punem ne fie MODELE,
Să nu mai rămânem doar NEAM și o TURMĂ
Și toți ne vorbească că facem doar RELE.
*
Acuma mi-s vremuri prea mult NEVOITE,
Trăim în PĂCATE ce greu ne ROBESC,
Urmăm MINCINOASA cea gură ce minte,
Hulim VEGHETORUL din sfântul ceresc.
Iar dacă NĂPASTA pe noi se abate
ÎNVĂȚ să ne fie la cea NE-ASCULTARE,
E numai că astăzi cel frate cu frate
Uitat-au că NEAMUL e unul sub soare.
***
TREZEȘTE-NE Doamne că vremea-i târzie,
Ne pune pe CALEA călcată de sfinți,
Și fă-ne cum fost-am să-ți placă și Ție,
CREȘTINI preasmerelnici, frumoși și cuminți.
Și-n noi pune Doamne IERTARE, IUBIRE,
De NEAM și de ȚARĂ, de FRAȚI și DUȘMANI,
Și VIS și VISARE și-n toate TREZIRE,
Și-așa Tu ne ține…. o mie de ani.
***
Veniți români la Alba împărată
Să-i preacinstim pe cei ce-au fost odată
Sămânță de voință și virtute,
Netemători chiar moartea s-o înfrunte,
Să-i facă libertății veșnicie,
Aici, pe româneasca noastră glie.
&&&