Eminescului mărire (Partea a III-a)
Mircea Dorin Istrate
Motto
Tu, făcut-ai din cuvinte /Giuvaeruri și potire,
Să te ținem veșnic minte, /Vremurilor în rotire.
Ochiul meu când mi se-mchide
Peste-a dumitale carte,
Universul v-oi cuprinde
Și pe tine, dus departe,
Te-oi căta prin ceruri vaste
Să mă-nclin că te-am văzut,
Tu, Luceafăr între astre,
Vis divin, și-al nost’ durut.
Că, înconjurat de iele
Din clipita-ți de-nceput,
Fost-ai îndrăgit de ele,
Pământean, cu chip de lut.
Cu-a ta limbă îndulcită
Mărgelată într-un vers,
Mi-ești icoană drumuită
Pe cărări de univers.
Fală pentru timp ce vine,
Liniște mângâietoare,
Sterpi am fi fără de tine,
Limbă făr’ de-nfiorare.
*
Acum seara stă să vină
Peste noi și lumea toată,
Eu, căta-te-oi după cină
Sus pe bolta înstelată,
Și când m-o cuprinde somnul,
Și-mi va face pleoapa grea,
Cum mereu îmi vrut-a Domnul
Te-o aprinde într-o stea.
Tu, mi-i priveghea din ‘nalturi
Huma asta pământească,
Și pe-a noastre toate neamuri,
Ce-s din viță, românească.
*
Azi, un muc de lumânare
Pe altar de pământesc,
Voi aprinde-n lăcrimare,
Pentru tine, cel ceresc.