NAȚIUNEA ROMÂNĂ
prof_Dr-Gheorghe_Șerbăneascu_Mitologia_traco_dacă
prof_dr_Gheorghe_Nistoroiu_dacoromâncele(III)
ROMÂNIA CENTENAR
Angela-FAINA_I.I.C._Brătianu(I)
Dr_Augustin_Țărău_Vitejia şi sacrificiul românilor ardeleni
Col.r. Dr. Constantin MOȘINCAT, 1919 – Campania pentru dezrobirea Bihorului
prof_Neculai-Moghior_Vizită regală din Transilvania
Prof_Dr_Alin_SPÂNU_Securitatea graniței de vest, în analiza generalului Traian Moșoiu
Prof_univ_Dr_Mircea-Popa_Vioara_din_Bihor_și_primarul_Vienei
Recunoașterea internațională a Marii Uniri_Trianon 100
Medic Lt. Colonel Dr. Al. P. Ilie _UN_PERICOL(II)
RĂZBOIUL SFÂNT
PSSA-Andrei_Dictatul_de_la_Viena
Comandor prof. univ. Dr. Jipa ROTARU, Ion Antonescu, am fost un fanatica slujitor al poporului român
Prof_univ_Dr-Alexandru_Porțeanu_Invitat_de_Onoare_la_SALONUL_CAVALERILOR
OPINII
Prof. Dr. Gheorghe ȘERBĂNESCU, Credincioșii de azi
Col_r_Dr-Ioan_PETRESCU_un_simplu_nume_pe_statul-de-plată
Prof_univ_Dr_Mircea_POPA_vânzarea pământului
DOCUMENTE
gl_Averescu_Raport_pentru_rezerve
Aniversări
director L
Di
Ioan Vasile MICU, Director Colegiu „Aurel Lazăr” Oradea „Profesia de dascăl mi-am ales-o din dragostea pe care o nutresc pentru oameni şi în mod special pentru copii, pentru tineri şi, mai ales, datorită unor dascăli pe care i-am avut în perioada şcolarităţii: învăţătorul Pop Dumitru, profesorul de istorie Goian Traian, profesorul de franceză BrânzaşIoan, profesorul de fizică Szatmari Gheorghe”.
Câteva cuvinte
Col. r. dr. Constantin MOŞINCAT
Carte dedicată Dascălului Cavaler, la împlinirea a 60 de ani, reprezintă expresia stimei, preţuirii şi prieteniei pe care membrii, mecena şi simpatizanţii Asociaţiei Naţionale a Cavalerilor de Clioo au faţă de profesorul Ioan Vasile Micu, membru fondator al Asociaţiei. Salutăm cu bucurie faptul că la iniţiativa noastră, de a–i omagia şi aprecia activitatea, au răspuns şi o bună parte dintre colegii, prietenii şi dascălii care–i cunosc şi pot evaluaactivitatea de dascăl de elită.
Cu just temei gândurile noastre sunt aşternute pentru a lăuda meritele incontestabile, dar sunt menite a fi, deopotrivă, şi imbolduri pentru o muncă şi mai trainică şi mai eficientă în viitor. Dincolo de valoarea materială acestă carte respiră prin valoarea spirituală, ceea ce-i asigură un confort de eveniment cultural–ştiinşific, de factură intelectuală şi reprezintă un exerciţiu cu care trebuie să ne obişnuim, într–o normalitate, de a recunoaşte, aprecia şi răsplăti valoarea muncii oamenilor.
L-am numit dascăl-cavaler pentru că deopotrivă prin pregătire, echilibru atitudinal şi forţa exemplului personal este unul din cei şase dascăli – din elita directorilor orădeni – doctori în ştiinţe – care şi–a pus întreaga pricepere în slujba formării generaţiei de mâine, iar prin dăruirea civică este un adevărat cavaler în slujba Cetăţii şi a muzei Clio!
Proiectele sale şcolare, didactice şi manageriale ne îndreptăţesc afirmaţiile că la temelia rezultatelor obţinute stau munca, perseverenţa, iniţiativa, încrederea, speranţa şi ştiinţa de a conduce.
Neîndoielnic, cei cărora le-a îndrumat paşii, în cei peste 30 de ani de catedră, au dus cu ei şi o parte din experienţa şi ştiinţa împărtăşită cu dragoste de eruditul dascăl-cavaler. Şi mai ales un model de urmat. Proiectele de care este preocupat vizează deopotrivă administraţia curriculară, gospodărirea bunurilor din dotarea şcolii şi deschiderea spre cetate şi spre exterior a şcolii româneşti pe care o doreşte la standard european, şi peste.
Vorbeşte cu mândrie şi modestie despre reuşita unor proiecte, iniţiate, conduse de el, sau de alţi colegi, sau ca participant. Se zbate mereu pentru performanţă şi reuşită. Sprijină, mobilizează pe ceilalţi şi pune umărul efectiv la orice i se pare că–i în folosul obştii. Nu ezită să laude demersurile colegilor pe care–i trateză cu respect, sinceritate şi pritenie. Îi ajută cu sfatul, experienţa şi cu metoda eficientă pentru ca ţelurile să aibă conţinut şi ţinută elevată, academică. Căci lui îi plac teribil lucrurile temeinice, bine făcute şi cu trudă clădite. Desigur, că cei care–l cunosc, cei care-i sunt în preajmă au prilejul să remarce meticulozitatea, grija pentru funcţia impecabilă a actului educaţional, dorinţa de autoperfecţionare, de studiu atent, metodic, dinamic, energic şi aplicat eficient.
Dascălul-cavaler, Ioan Vasile Micu este un sentimental care arde cu dăruire pentru reuşita şi performanţa şcolii pe care o conduce, şcoală dragă aspiraţiilor sale. În parteneriat, copii îi sunt ca vlăstare ale neamului pe care înţelege, ca un destoinic ostaş, să-i slujească cu devoţiune şi credinţă. Îşi înţelege menirea şi îşi împlineşte cu demnitate vocaţia de dascăl, model pentru colegii mai tineri. Cuvântul de ordine se sintetizează în conţinut şi calitatea muncii sale şi în rezultatele la învăţătură. Împreună, dascăli şi elevi, formează mai mult decât o şcoală, formează un mare spirit pe care cu mândrie l-au inventat, numit şi promovat: spiritul lăzărist. Acest spirit este legat şi ofrandat de toţi lăzăriştii numelui părintelui spiritual al şcolii Aurel Lazăr, care, de altfel, îl definea sintetic: „aici se cere suflet, iar sufletul trebuie cultivat, trebuie întărit cu cultură românească, cu cât mai multă carte”.
Proiectul nostru publicistic, de omagiere a dascălului-cavaler Ioan Vasile Micu, este unul de solidaritate cu ceea ce el se străduieşte să înfăptuiască pe tărâm didactic şi ca fenomen atitudinal, acţional. El vede rolul şcolii atât cu scop formator şi de acumulare de cunoştinţe dar şi ca modalitate concretă de formare cetăţenească, ca atitudine de demnitate naţională. Mereu în fruntea „plutonului” de lăzărişti, în uniformă tinerească, cu însemnele AL, prezent la manifestări aniversative şi comemorative, de omagiere a eroilor neamului. Exemplul său este unul clar, continuu moral, normal şi pilduitor.Luaţi şi mânaţi de preocupări cotidiene nu întotdeuna remarcăm că cel de lângă noi se dăruieşte meseriei sale, pentru care se consumă ca o lumânare arzând. În cei peste 30 de ani petrecuţi la catedră, profesorul doctor Ioan Vasile Micu a dăruit rigoare ştiinţei, a umplut de speranţe visele adolescenţilor, raportându-se mereu la acele repere morale care au fost dascălii săi de început. Cu privirea luminată de nădejde, cu speranţă împlinită, la 60 de ani ai săi, se poate socoti, cu adevărat, un dascălul-cavaler fericit. Pentru el şcoala este totul, este modul de a fi! La Mulţi Ani! Prof. dr. Ioan Vasile Micu
La cele scrise în urmă cu 11 ani pot să depun mărturie că a rămas tot DASCĂL! Cu mai puține griji, restrânse în jurul familiei sale dragi, dar la fel de responsabil. Distinse prietene, însoțim urările noastre cu o fotografie care-ți va aminti de școlarii tăi dragi, dorindu-ți sănătate îți La mulți ani!
Colonel – Doctor în istorie – Vasile Șt. Tutula,
care a mânuit cu iscusință arma cuvântului la „Scutul Patriei” împlinește 71 de ani de adânci cugetări. În rând cu mai vechile cugetări orice referință la sărbătorit are o trimitere la trecut, cu mențiunea de proiecție în viitor a oricărei învățături.
Ne-am cunoscut pe la sfârșitul anilor ’70 la Cluj, tineri locotenenți (el, lt. major) pe la convocări de specialitate. Apoi ne-am întâlnit prin arhivele militare de la Pitești și București, la sesiuni științifice prin toată țara, și la „Scutul Patriei”, evident. Cea mai fructuoasă „ispravă” comună regăsindu-se totuși între copertele celor 10 sesiuni științifice de la Oradea și tot atâtea volume puse sub genericul: „Pietre de Hotar”.
Scriu aceste rânduri pentru a completa biografia impresionant de bogată a lucrărilor științifice elaborate de Dr. Vasile Șt. Tutula, prezentându-l în postura sa de Cavaler de Clio, cu o vechime de 10 ani, el fiind printre puținii care a fost la toate sesiunile organizate la Oradea. Într-o prezentare lapidară Omul ne apare: Serios, Sobru, Profund, Adânc cugetător, cu argumentul documentului așezat în logica momentului, Vasile Șt. Tutula rostește apăsat și definitoriu adevărul!
Odată, la o reuniune a Vetrei Românești, din Oradea, mă găseam flancat de doi distinși ofițeri de elită ai armatei române: primul la vorbire începe Vasile Șt. Tutula, „am fost șeful promoției de cercetași – 1972”, iar generalul Grigore Bartoș, completează: „sunt șeful promoției de cercetași promoția 1973”. Între ei, m-am simțit protejat ca de un scut, ca tanchist, promoția 1975, primul dintre cei veniți la Oradea. Și totul avea acoperire și în îndeplinirea misiunilor ce le-a revenit pe traiectoria întinsă, mereu cu ordine în schimbare, a strălucitei cariere militare, dar și pe tărâm științific.
Aici duelul, ca între cavaleri, a fost disputat între nume de generali ai armatei române din campaniile celor două războaie mondiale, în care, scut ne-a fost istoria, iar argument documentele cercetate și valorificate în publicații. Cine parcurge valoroasele volume editate de colo. Dr. Vasile Șt. Tutula poate desprinde munca neobosită, trudită cu amănunte folositoare, pentru demonstrația adevărului. Opera științifică oferă profunzime și viziune, claritate în expunere și documentare în susținere. Precum odinioară Aethicus Dacicus, se află în centru evenimentelor și luminează, precum razele solare Zalmoxiene tot orizontul de cuprindere tematic pe care-l abordează cu academică competență.
Ca OM, Vasile e un prieten devotat, răbdător, răzbătător, răspunzător și săritor, calități ce conferă scut și siguranță aceluia care-l solicită. Suflet mare de familist, împărtășește din experiența trăită frumoase pilde de viață. Altruist, când e vorba de a participa și ajuta. Mereu alături și susținător al inițiativelor care generalizează și răspândesc cultura. Modest și harnic, mereu în căutarea dezlegărilor încâlcite ale istoriei, Vasile impresionează prin simplitatea, în aparență, a expunerii unui subiect dar și prin limpezimea exprimării logice, metodice a pedagogului de formație. Acuratețea exprimării se regăsește în paginile lucrărilor sale, deosebit de îngrijite și documentate.
Dacă m-ar sili cineva să inventariez întâlnirile pe care le-am avut, în cei 40 de ani de când ne cunoaștem, i-aș răspunde fără să greșesc: nenumărate…, căci întâlnirile cu un prieten niciodată nu le contabilizezi, doar albumul fotografic stă mărturie. Ele, fotografiile sunt un scut al prieteniei, iar Vasile Șt. Tutula m-a onorat cu scutul prieteniei sale.
Pentru toate cele rostite, dar mai ales simțite și trăite în compania ta, Vasile la cei 71 de ani sub scutul prieteniei îți doresc sănătate și La mulți ani!
Tuturor cavalerilor și simpatizanților cititori ai Revistei Cetatea Cavalerilor care și-au serbat onomastica în luna Mai 2021.
