De-a lungul anilor verticalitatea românească ca neam se păstrează datorită folclorului, care e omniprezent în arealul de la est de Nistru, până la Tisa, cum grăia Doina lui Eminescu, și de sub Dunăre până în codrii Bucovinei. În cadrul sărbătorilor de iarnă este oglindită viața spirituală de la sate și orașe a românilor care mereu își raportează așteptarea la Magia Crăciunului, și a Stelei norocoase de Anului Nou.
Colindătorii onorează gazda, caselor colinde, aducându-l lor pe Adevăratul Dumnezeu: „Colindă,/ Сolindă, / Iată vin colindători, / Florile dalbe. / Și ei vin mereu, mereu / Și-L aduc pe Dumnezeu, / Dumnezeu adevărat, / Soarele azi e luminat” . Lumea e luminată de consecința sărbătorescului pe care-l aduc colindătorii printr-un Dumnezeu Adevărat. Repetiția cuvântului Dumnezeu la sfârșitului versului și începutul altui vers amplifică necesitatea prezenței chipului Lui în contextul oficierii Crăciunului.
În altă colindă protocolară „Demult sara a venit” , nașterea lui Iisus Hristos e marcată de
venirea magilor cu „aur, smirnă și tămâie / Mila Domnului să fie / De-acum până-n vecie”. În alte colinde Dumnezeu apare în chipul lui Iisus Hristos –
„Domn Frumos”, „Domn Sfânt”: „Sculați, sculați, nu dormiți, / Ci ședeți și priveghiți, / Că-i născut un Domn Frumos, / Cu numele de Hristos. / Ș-așteptăm pe Domnul Sfânt, / Că El vine pe pământ, / Că e Fiul Cerului / Și Domnul Pământului”
Moș Crăciun, cel așteptat și lăudat apare prefigurat de un „Om Bătrân, Sfătos, căci numai bătrânii sunt plini de înțelepciune, cu fața albă frumoasă, încadrată într-o barbă tot așa de albă ca zăpada și de un păr bogat și căzut în plete pe spate, ca la bătrânii și cucernicii preoți. Deși Bătrân, e totuși plin de vigoare și conduce treburile lumii, ca și la începuturile ei”, fapt răsplătit cu splendinde colinde de „mulțămire”. Cel ce -i așteptat de ceata de copii, ca povestea din bătrâni, în final, e dorit a se statornicii „printre noi”, ca în finalul colindului dedicat: „Moș Crăciun cu plete dalbe /Încotro vrei s-o apuci?/Ți-aș cânta florile dalbe,/De la noi să nu te duci!”, iar înainte de a se „muta la altă casă” urează gazdei sănătate și veselie de Crăciun, „Dar nu uita, când ești voios,/ Române să fii bun!/.
Alte colinde au o filozofie de viață, morală și creștină profundă.
Ascultați și cântați și vă Bucurați! Crăciun Fericit!
Corul Barbatesc din Finteusul Mare – Colind
Ștefan Hrușcă -Colaj de colinde creștine de Crăciun
Gheorghe Tudor – Leru-i ler