Ca un dar de MĂRȚIȘOR,
Pentru doamne, domnișoare, vă ofer la fiecare, un,
SMERELNIC GHIOCEL
Ieșit-a din zăpadă-nspre lumină
Un ghiocel smerelnic, curat și fără vină,
El fi-va-l primăverii mărțișor
Ce-a adunat speranțe și mult dor
Și-acuma irizând văpăi de soare,
Stă prins pe bluza unei, domnișoare.
Ce mândră-i ea de-acum și fericită
Că cineva-i cu gând la ea, și că-i iubită
De-un suflet bun, smerit, ce se-nfioară
Și-acuma cum îmi fosta-ntâia oară,
Când ochii ei ca două viorele
Mi l-au topit în doruri lungi și grele.
*
Vedeți cum albii ceea ghiocei
Trezesc simțirea-n cruzii tinerei,
Iar la acei ajunși, mai întomnați,
Când dăruiesc, au ochi-nlăcrimați,
Gândind de cu a fost demult, odată,
Când întâlnit-au ochi, de dragă fată……
**
De ce nu-mi dai Tu Doamne, că Tu poți,
Trecuții ani ai tinereții toți,
Să dau la fiecare fată ghiocei,
Să se-ndrăgească ceia tinerei,
Să simt-a primăverii-nfiorare
În inimă și-n simțuri, fiecare.
CHIAR VINE
S-a topit, încă de-aseară, orice urmă de zăpadă,
Iar pe dealuri, lunci și crânguri, a-nceput să mi se vadă
Ghioceii, lăcrămiore, ce-s de-acuma pâlcuri, pâlcuri,
Iar lăstarii din pometuri stau de-acum să spargă muguri.
De atâtea mii milenii pe-astă humă pământească
Se rotesc la nesfârșituri, după legea cea cerească,
Nu doar globul meu de tină, ci și cele anotimpuri
Ce se-nnoadă înte ele din a haosului timpuri.
**
Mâine, de va fi ca astăzi, soare cald și-ntoate bine,
Să fiți siguri de acuma cum că primăvara vine,
Și de vreți să îi dăm slavă, să vă puneți fiecare
La rever ori butonieră, ghiocei sau lăcrămioare.
Să ne știm uni cu alți că ne bucurăm de viață,
Că dorim, vină schimbarea, chiar de mâine dimineață,
Cu dorințe și speranțe că-n ăst an va fi mai bine,
De cât fost-a-n ceialalți, pentru voi și pentru mine
Mircea Dorin Istrate