Noua generație, copiii de azi, dar și de ieri nu mai știu nimic despre cine am fost și cine suntem, cine au fost și ce au făcut bunicii lor, cu cine s-au luptat și pentru ce. Unii, chiar eroi (pe bune), nu sunt cunoscuți, dispar și nimeni nu mai știe nimic despre ei. După cum constatăm și noi, Bunicul (cel veritabil) a rămas doar în literatură. Cine-și mai adună nepoții pe prispă, pe genunchi, să le povestească verzi și uscate, unde se duc păsările cerului, când se duc, de ce cad frunzele… Iar copiii, când ajung să învețe istoria din cărți, trucate.
Cântă și învață … E mai ușor decât să se bată cu turcii și cu tătarii… Trec cu ușurință pe lângă monumentele istorice… Nici nu au curiozitatea să afle ce reprezintă acea piatră înălțată în mijlocul satului, lângă primărie sau în fața bisericii.
Directorul culturii bihorene Mircea Bradu (Editura Arca) și profesorul Gheorghe Damian (de la Vatra Românească) au venit în fața directorilor cu un CD („Jertfa de sânge a Bihorului”) care conține monumente din Oradea și județul Bihor și o carte (2008) – „Jertfa de sânge a Bihorului”, cam voluminoasă (cartea, nu jertfa), mare și grea, mai ceva ca o biblie, bunuri pe care le recomandă școlilor, bibliotecilor școlare. Au fost recomandate și primarilor, dar ei sunt ocupați cu politica și alegerile… Se presupune că asemenea cărți ar putea ajunge într-o bună zi și în mâinile copiilor, să le vizualizeze și să le răsfoiască, ba chiar să afle ce conțin, la orele de lectură, de istorie, la dirigenție sau la activitățile extrașcolare și extracurriculare. Să afle din cărți măcar și din imaginile prezentate în power point cine au fost bunicii lor, ce monumente au în satul sau în orașul lor, dar și ce semnifică ele. Mai mult, îngrijindu-le, vor ști să le și prețuiască și să le respecte pentru mesajul lor (scria pe pagina sa Ovi Dan, în 2008).
La 30 de ani o mică broșurică răspândită de Vatra Românească aminte ca un micro-bilanț merituos o istorie plină de mesaj. 30ANI