https://biblioteca-cavalerilor.ro/wp-content/uploads/2020/10/Semnaturi_BBC_jpg.jpg
Până la 1880, afirma marele savant Nicolae Iorga, au trăit și scris un număr de scriitori, care au vorbit frumos de lucruri folositoare, dar care în multe privințe s-au situat de-o parte. Cronicarii, bunăoară, povesteau despre luptele și suferințele neamului, după cum au făcut-o în frumoase strofe și poeții. Chiar și Nicolae Bălcescu, istoricul lui Mihai Viteazul, sau Russo a făcut „Cântarea României”, iar Alecsandri, un iscusit diplomat, a adus laudă limbii române prin Ginta latină.
Cărțile lor, datorită timpurilor de apariție, erau scumpe, dar odată cu noile biblioteci lucrurile s-au schimbat. Un alt val de scriitori, cunoscători ai adâncurilor suferințelor poporului român, au așternut adevărul potrivit cu simțirile lor. Astfel nemuritoarea glorie a românului suferind a scos la iveală „înalte frumuseți cum rar se întâlnesc la alte popoare”, zicea Iorga, și recomanda pentru toate bibliotecile pe: Mihai Eminescu, I, Slavici, I. Creangă, Titu Maiorescu.
În altă perioadă scrisul a fost desăvârșit de I.L. Caragiale, Delavrancea, Vlahuță al căror opere s-au strâns în „Biblioteca pentru toți”. Și toate acele lucrări transpun în operă sufletul românului. Șt. O. Iosif, Alexandru și Constantin Hodoș, Mihai Sadoveanu, Brătescu Voinești, Vasile Pop, turnau talent în forme literare, aduceau lumină, îmbogățind cultura neamului românesc și astăzi. Valoarea cărților, pe măsură ce apar, transpare din cronicile de prezentare ce-o fac revistele care sfătuiesc cinstit pe cititori, cum o făceau altădată Convorbiri literare (București), Familia (Pesta, Oradea), Făt-Frumos (Bârlad), Luceafărul (Budapesta, Sibiu), Semănătorul (București).
Editorii moderni, odată cu formatele electronice de culegere și imprimare, au răspândit pe diferite rețele și canale lucrările scriitorilor contemporani. Cinste lor.
~Cavaler de Clio~