Aristocraţia scriitorului George Roca
Prof. Dr. Gheorghe Constantin NISTOROIU
Cetatea ORADEA aşezată milenar de veghe, temelie, scut şi apărare la graniţa de Vest a Vetrei Străbune a rămas un FAR de lumină, tradiţie, credinţă, creaţie şi împlinire culturală nu atât prin observatorul astronomic – primul în Europa şi în lume din veacul al XV-lea, cât mai ales prin abnegaţia de a promova valorile moral-spiritual-religios-estetice, prin ctitorirea unor structuri monumentale, expresive, prin mesajul cult al geniului creativ, prin tot ceea ce este conform şi concordă cu sensul Frumosului şi Demnităţii, prin tăria de a rămâne, de a continua, de a deveni, redeveni conştiinţa de sine a naţiunii noastre ortodoxe întru dăinuirea ei transcendentă.
Din ţărâna sfântă a acestei Cetăţi sacre, legendare s-a întrupat prin harul divin şi prin jertfa de iubire a părinţilor, scriitorul, poetul şi promotorul cultural al Diasporei româneşti GEORGE ROCA, care a trebuit, a fost nevoit să traverseze Oceanul spre a păstra o parte din Tezaurul spiritualităţii ortodoxe creştine dacoromâne.
Exilul i-a consolidat temelia de român pe o Rocă carpatină indestructibilă. Greutăţile momentului l-au transformat într-un luptător neînfricat. Depărtarea i-a aprins setea de izvorul culturii alese. Dorul de apropiaţii săi, de familie, de români l-au transfigurat în iubire de creaţie, de nou, clădindu-l ca promotor,ca artist al răspândirii ariei spirituale, în ţară, în lume, considerându-şi menirea ca un DESTIN predestinat.
În fiinţa lui a odrăslist gingăşia, expresivitatea şi omenia părintească, iar în persoana sa spirituală, frumuseţea s-a afirmat ca acel sacru şi sublim atribut al Divinităţii, care l-au ancorat într-o puternică dimensiune spirituală a unei alese creaţii, prin care se revelează Frumosul tot mai viu, tot mai plenar, tot mai planetar.
Personalitatea sa, familiarizată cu sanctuarul celebrităţii, l-au transfigurat într-un lord valah al castei nobiliare spirituale, într-un cavaler monden al Cetăţii moderne, într-un sacerdot al tainei creaţiei, într-un mag al dăltuirilor lirice, îmbinând armonios componenta fundamentală a esteticului şi-a rugului său lăuntric, în gest, în expresivitate, în grăire, în mersul apăsat de stăpân, în privirea arzătoare încărcată de intuiţie, în îmbrăţişarea de prieten emanată de har, în recitarea artistică de un emoţionant rafinament, în metafizica dialectică a dizertaţiilor ţâşnite cascadic din torentul ansamblului elevat de cunoştinţe.
GEORGE ROCA hărăzit din obârşia dacilor nemuritori crede neclintit în veşnicia ortodoxă a vieţii dăruită de Dumnezeu, pe care o veghează, o apără, o mărturiseşte creativ, pururea, pornind de pe drumul lăuntrului său, de unde prisoseşte şi ţara Străbunilor săi, către Calea dăruirii celorlaţi aleşi, înspre Ţara înfierii ocrotită de Sus, scuturându-şi aripile îngrijorărilor pentru a se înălţa serafic, croindu-şi din nou urcuşul spre cer în cadenţă cu destinul, spiritul şi veşnicia, întorcând cu mărinimie de mare senior lumina harului înspre noi, unde furtuna aprigă abătută de vrăjmaşi peste Patrie, dirijată de tirania mondială, ce crează nu lumină, nu adevăr, nu armonie, nu frumos, nu poezie, nu artă, ci viruşii morţii…, nu dă semne că vrea să se frângă.
GEORGE ROCA prin întreaga sa complexitate a slujirii creaţiei creştine ortodoxe şi-a lămurit viaţa lăuntrică prin trăirea mistică în Hristos, căpătând iluminarea care i-a însufleţit firea de nobile idealuri în care şi-a imprimat conştiinţa şi reperul credinţei într-o formă absolut originală ca sinteză, dar pe un fond eminamente tradiţional, înveşmântând într-un duh creştin autentic virtuţiile sale de aristocrat al spiritului.
Artistul GEORGE ROCA, căci sub flamura nobleţei sale erudite el este cu adevărat un ARTIST, activitatea sa prodigioasă, neîntreruptă, înflăcărată se asumă scopului unor alese valori spiritual-estetice îndrumate înspre sensul oglindirii FRUMOSULUI.
Arta creştină vine şi sălăşluieşte în omul ortodox, în credinciosul demn, în cavalerul manierelor elegante, în purpura cugetului adânc, în idealul exprimării şi expresivităţii, în valahul orădean cu suflet frumos, în care se primeneşte continuu kalokagathia, unde sălăşluiesc toate operele sale create sau în curs de creaţie.
Arta la rândul ei se înnobilează prin artistul devenit doctrinarul estetic, în aşa fel încât izvorul sofianic irumpe într-o experienţă creatoare proprie, astfel, ca susurul haric, mesajul creaţiei să atingă limpezirea spirituală pentru a se înălţa zborului mistic fluturat de aripa fundamentală estetică, în acelaşi ritm celest cu aripa religioasă.
Vibraţia Frumosului este revelată şi înteţită de Artistul creştin ortodox de esenţă dacoromână care, abordează ferm veşmântul sublimului prin intensitatea sugestiilor, prin imaterialitatea viziunilor, prin esenţializarea realităţii, prin armonia culorii şi sunetul muzicii sălăşluite în cuvântul grăit şi scris, în imaginea vie ori imaginară, care te trăieşte, te afirmă, te seduce, te înfioară, te încântă, te dobândeşte dăruindu-te.
Arta creştină exprimată ca frumos artistic filocalic se/ te proiectează între imanent şi transcendent, atingând lumina, contemplaţia şi focul Rugăciunii mistice, prin care Artistul George Roca a exprimat/ exprimă comuniunea şi comunicarea, deopotrivă cu Dumnezeu, cu Frumosul Hristic, cu Frumosul Marianic, cu Sublimul Sofianic, cu Creaţia divină, cu creaţia Neamului, cu creaţia lumii, dar şi cu propria creaţie.
Artistul creştin ortodox George Roca a pogorât de la Frumosul Dumnezeesc, înspre Frumosul Creaţiei divine, apoi înspre Frumosul uman idealizat prin virtuţiile morale, pentru a deveni un Olimp, un Tabor, un Kogaion al semnificaţiilor, pentru a nemuri Frumosului caracterul său anamnetic al surprinderii celeste, al nostalgiei Paradisului, al bucuriei ca împlinire sacră, ca sens teologic al frumosului, ca euforie serafică, liturgică întru contemplaţia necuprinderii apofatice a lui Dumnezeu.
Blazonul spiritual al Cavalerului valah orădean George Roca încrustează efigia scriitorului creştin, a poetului sensibil, a publicistului rafinat, a artistului astral aşezându-l între Corifeii culturii noastre ortodoxe, care-i conferă dimensiunea dăinuirii naţional-universal-transcendente.
Mă bucură, mă încântă şi mă onorează PRIETENIA sa!
Cu aleasă preţuire,
11 Iulie 2021, Brusturi-Neamţ- Dacoromânia.