CINE N-ARE BĂTRÂNI
Răbdare! Ca nu cumva să greşim, confirmând vechea zicală, pe care cu toţi o ştim: „De n-avem bătrâni la casă, grabnic să ni-i cumpărăm”.
Are rost, pe baza unor aparenţe, supoziţii de-nţeleaptă senectute, să facem azi investiţii, fără nici o acoperire decât vârsta înaintată, a celor ce tot compară ce-i azi cu: ce-a fost odată?, se întreba, mai mult pe sine veteranul de război, ce împlinise 90 de ani, Valentin Avrigeanu. Recurgem la scrierea sa pentru un eventual răspuns de actualizat.
„Cei ce sunt azi în putere, convinşi că or să rămână veşnic tineri şi ferice, vrând ca naţia română grabnic s-o reîmprospăteze doar cu tineri viguroşi; ca să scape cât mai iute de-aceşti bătrâni plicticoşi, prin Casa Naţională de Asigurări de sănătate, cota de medicamente necesare, compensate, le-a suspendat de-o vreme; un semn că sunt de prisos bătrânii: nişte relicve ce nu mai aduc folos; care cu încăpăţânare tot susţin una şi bună: că pe vremea lor faimoasă, fiecare săptămână la lucru avea şapte zile, nu patru şi jumătate câte are azi o săptămână; şi, pe lângă astea toate, când avea puţin timp liber, se mai ducea bunăoară, pe câmp sau pe şantiere, să facă muncă voluntară! Ce se mai laudă atâta! Dacă spun ei că era „voluntară” munca aceea, cine-i putea obliga?!
C-au construit mii de blocuri, prin oraşe-n ţara toată! Ei, şi ? Ce mare scofală ?! nu le văd azi cum arată?! Celor care stau în ele azi, poţi să le plângi de milă, că-n tranziţia-asta lungă, n-au putut să-şi facă o vilă; sau o casă de odihnă pentru cele cinzecişidouă de week-end-uri, adunate-n tot atâtea săptămâni, despre care spun bătrânii: că-ntr-un an, sunt două luni nemuncite; şi-n duzina de ani care au trecut de-atunci: fix doi ani bătuţi pe muche… în care, n-am făcut ce-am fi putut!
C-au înfiinţat Combinate-avicole şi de porcine! Ce rost aveau toate astea, când vedem că e mult mai bine – fără muncă şi dejecţii şi făr-să ne complicăm – scădem taxele vamale şi mâncăm ce importăm!
C-au construit hidrocentrale; şi că, primind indicaţii „preţioase”, nu ştiu câte reţele de irigaţii… din care au rămas doar urma, nemaifiind azi necesare!? De-ar fi defrişat – ca astăzi – sute, chiar mii de hectare de locuri împădurite, nu ar fi avut probleme cu seceta, fiindcă ploaia, sfidând astfel de sisteme, ar fi venit în averse, ca azi; şi ar fi deversat sute de litri de apă-n valuri, pe metru pătrat.
Mai susţin că-n vremea-aceea, ţara n-avea datorii, ci de-ncasat miliarde de dolari! Ce inepţii! Păi, o ţară care n-arte datorii, înseamnă că n-are nici o credibilitate-n lumile financiare!? Dacă am fost şi astăzi ţară fără datorii, ne-ar fi ajutat?: Atâta cât ne-ajută FMI ? sau noi la ţară: Banca de comerţ exterior – Bancorexul, Caritasul şi FNI, aveau spor? Deci: Nu cumpăraţi Bătrâni! Greşeala ar fi enormă şi fără nici un temei, că sunt foarte mulţi români, care-ar da şi filodormă, numai să scape de ei!„”
Așa vedea pe 25 iunie 2001 Actorul – Dramaturg Valentin Avrigeanu, din Oradea, veteran de război, evoluția societății românești. Ce s-a schimbat de 20 de ani încoace? Doar conducătorii s-au hulit unii pe alții și toți porniți parcă împortiva Bătrânilor.
Dar ce voiau de fapt ei, VETERANII?
Nimic din nefiresc. Semănarea unui grăunte de Respect pe ogorul udat de tinerețele lor cu sînge și sudoare,
Recunoștință făță de FAPTELE de arme săvârșite din Ordnul Patriei,
PREȚUIREA tradiției militare ce stă la umbra Crucilor camarazilor, care vehează ca borne din hotare-în hotare.
Erou – al Ordinul „Mihai Viteazul – în Parcela Eroilor Români de la Budapesta”
Într-o asemenea simplă și modestă apreciere s-ar fi împlinit și așteptările poetului, Valentin Avrigeanu, exprimate în poezia: DACĂ
Dacă am reuşi, din suflet, tainicul lăcaş al firii,
Să prefacem ghimpii urii, în petale ale iubirii?
Şi înţelegerii între oameni; de-am putea să-i altoim
Un lăstar de înţelepciune, toţi, în pace să trăim,
Lumea şi-ar găsi făgaşul şi s-ar recunoaşte în toate
Faptele frumoase, demne de gândirile înalte
Dacă, fiecare, în viaţă, am dărui pentru omenire
Ce-avem noi mai bun în suflet, drumul către fericire
S-ar deschide tuturora, şi ar fi îngăduit oricui
Să-l străbată, culegându-şi, fiecare partea lui:
Partea lui de : Bucurie; Linişte şi Fericire…
Şi, ca-într-un tainic legământ,
S-ar ţese din preţioase şi din nevăzute fire,
Un climat de Bună-stare, Înţelegere, lubire
Şi Belşug, pe-acest Pământ!
Veteranii bihoreni, se mândresc cu două volume sugestiv intitulate:
Serviciul credincios și un Album foto-documentar: PRO-MEMORIA 
CINE N-ARE BĂTRÂNI
„Cititorule, dacă această scriere îţi va cădea vreodată în mână, nu o arunca; păstrează-o, las-o urmaşilor tăi ori fă-o dar, întru pomenirea veşnică a celui care, acum UN veac a făptuit aievea unei fulguiri peste Carpaţi, idealul Neamului Românesc”.
Troița Eroilor – Budapesta
Tuturor Veteranilor,
Celor cu tâmplele albite de ninsoarea vremii, cu faţa brăzdată de asprimile timpului, cu mersul şovăielnic, îngreunat de numărul anilor, MĂRIA TA vrednic VETERAN DE RĂZBOI, când te îndrepţi către amurgul vieţii ca OM, să știi că Istoria îţi va păstra FAPTELE, iar în MEMORIA nesfârşitelor generaţii de români, numele, întru Amintirea şi Cinstirea TA în Veşnicie.
Redacția Cetatea Cavalerilor VĂ urează: Ani frumoși, luminoși, cu sănătate
La multi ani!