GHEORGHE, PRINŢ, GENERAL şi SFÂNT
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU
„Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci
folositor, neputincioşilor doctor, împăraţilor
ajutător, purtătorule de biruinţă, mare mucenice
Gheorghe, roagă pe Hristos-Dumnezeu, să
mântuiască sufletele noastre!”
(Troparul Sfântului)
Întruparea Logosului dumnezeesc, cu Voia Tatălui ceresc, întru Omul vlah desăvârşit Fecioara Maria – Vlaherna – Carpathina, prin Duhul Sfânt, a deschis Stăvilarele cerului pentru pogorârea harului Mângâietorului peste cei doritori să cunoască Adevărul revelat, dreapta Credinţă a Evangheliei cu Învăţătura, Faptele, Jertfa, Crucea şi Învierea Domnului, Iubirea, Libertatea, Sfinţenia şi Nemurirea dumnezeiască, netezind astfel calea omului chemat şi ales spre Sfinţenie: „Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr.” (Ioan 17, 19)
Actele martirice răsfoiesc filele personalităţii suprafireşti ale frumosului prinţ thrac, ajuns general al imperiului roman, slăvitor al Crăiesei Vlaherna – Carpatina Fecioara Maria şi sfânt slujitor al Împăratului împărăţiei veşnice Iisus Hristos, prin credinţa sa arzătoare, curajul temerar, răbdarea nemărginită, suferinţa ascetică, patimile mistice, miracolul minunilor, dragostea sfântă, jertfa mucenicească.
Actele martirice însumează Cartea sacră a Creştinismului hristologic scrisă cu sângele martirilor, ocupând locul de aur după Noul Testament, putând fi numite fără nici un echivoc şi Testamentul jertfei supreme al creştinilor theofori – hristofori.
Traducerea Actelor martirice a fost una din dorinţele aprinse ale inimosului părinte profesor universitar doctor al Facultăţii de Teologie-Bucureşti, Ioan Rămureanu, traducere publicată în Actele martirice, Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, vol. 11. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti-1982. În cartea Actele martirice locul de frunte între aleşii lui Dumnezeu îl ocupă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, unul dintre cei mai de seamă sfinţi ai Bisericii Ortodoxe Apostolice Universale a Mântuitorului Iisus Hristos.
Desăvârşirea omului întru religiozitatea credinţei sale, întru sfinţenia ortodoxiei este „Urmarea lui Hristos”, întru totul şi întru toate: în gând, cuvânt şi faptă, în rugă, suferinţă şi iertare, în adevăr, libertate şi iubire, în credinţă, curaj şi jertfă, în bine, frumos şi dăruire, în cruce, mărturisire şi înviere, până la sălăşluirea lui Hristos în el, căci: „nu eu, ci Hristos trăieşte în mine.” (Ap. Pavel, Epistola către Galateni 2, 20)
Omul, Prinţul şi Generalul thrac Gheorghe a crescut până la statura bărbatului creştin desăvârşit, atingând astfel cununa măsurii deplinătăţii întru Împăratul Hristos.
„Martirajul şi Minunile Sfântului Mare Mucenic-Megalo-martir-Gheorghe reprezintă un monument literar de o inestimabilă valoare duhovnicească şi o mărturie a tăriei statornice în pătimire ca obol adus adevărului hristic, dar şi a sprijinului pe care Însuşi Hristos îl acordă tuturor celor care îşi asumă pătimirea şi moartea pentru El.” (v. I Petru 2, 20; I Petru 3, 14-15; I Corinteni 15, 31; II Corinteni 4, 11).
„Ba mai mult, prin minunile sale, prin sprijinul dat celor care l-au chemat în ajutor, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe ne desluşeşte, dezvăluindu-ne, taina vieţii şi a lucrării sfinţilor. Minunatele sale fapte sunt săvârşite mereu prin puterea şi lucrarea, în şi prin el, a lui Iisus Hristos.” (Mucenicia şi faptele minunate ale Sfântului Gheorghe. Trad. de Lidia Rus. Introducere, note şi comentarii: Remus Rus. Ed. Sofia, Bucureşti-2016, pp. 26)
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – Purtătorul de Biruinţă deschide larg porţile Primăverii vieţii naturii şi ale omului ales: „când o nouă viaţă îşi croieşte drum spre lumină şi mai ales răstimpul în care viaţa însăşi este purificată, curăţită prin apă, prin alungarea duhurilor rele; acum animalele, dobândind parcă darul gândirii raţionale, vorbesc; cerurile îşi deschid porţile ca iubirea de sus să se pogoare asupra pământului şi a pământenilor, dându-le totodată sănătate,vioiciune şi dragoste.” (The Martyrdom and Miracles of Saint George of Cappadocia,op. cit. p. 36)
23 Aprilie este Ziua preafrumoasei încoronării, a întronizării serenisime a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe cu aura veşnică a sfinţeniei hristice.
Tradiţia şi obiceiurile populare dacoromâne îl prezintă pe Sângeorz ca pe împlinătorul ciclului vieţii, luând cheile de la confratele său întru Hristos, Sâmedru, cărora văzând Dumnezeu că cei doi se bucură cel mai mult de cinstire în lumea Sa creştină le-a zis: „ – Iaca, de acuma, vă încredinţez vouă cheile vremii, şi la porunca Mea aveţi să închideţi, devreme ori mai târziu, vremile omului, după cum adecă voi vedea purtarea oamenilor.” (Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruinţă Viaţa, minunile, legendele şi obiceiurile. Selecţie şi adaptarea textelor de Costion Nicolescu. Ed. Meteor Press; I.Ghinoiu, Mitologie Română, Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti-2013; Panteonul Românesc. Ed. Enciclopedică Bucureşti-2001).
Mărturii însemnate, deosebite, revelatoare despre Sf. M. Mc. Gheorghe aflăm în Chronicon Pascale scris pe la 354, completat în 629 şi 1042, (Bully, Margaret H., Sf. George for Merrie England, George Allen & Sons, Londra, 1908); în Viaţa Sfântului Teodor din Sykeon, scrisă în veacul al VII-lea, aflăm că tânărul getodac Gheorghe era general în armata traco-romană. (Three Byzantine Saints. Contemporary Biographies of St. Daniel the Stylite, St. Theodore of Sykeon and St. John the Almsgiver, trad. E. Dawes şi N. H. Baynes, St. Vladimir’s Seminary Press, Crestwood, New York, 1977, cap. 5, p. 89), Codul Vindobonensis latin scris pe la 954, (Informaţiile sunt preluate din Piotr Grotowski, Cracovia, „The Legend of St. George Saving a Youth from Captivity and its Depiction în Art”, art. reprodus din Series Byzantina I, Varşovia, 2003, pp. 27-77), Martirologiul siriac, Martirologiul Heronymianum („Martirologiu”, art. de Remus Rus, Dicţionar enciclopedic de Literatură Creştină din primul mileniu. Ed. Lidia, Bucureşti-2003, p. 552), Istoria scurtă a lumii, scrisă în 1050, de George Kedrenos / Georgius Cedrenus, cronicarul italian, arhiepiscopul de Genova Jacob de Voragine/ Giacomo da varazze (1230-1298), ne spune că nobilul Gheorghe era cavaler, prinţ de Cappadocia, ajuns în provincia Libya, în cetatea Silene/ Selene, unde se petrece episodul cu balaurul. (Legenda aurea. Vulgo historica lombardica dicta, recensuit Dr. Th. Graesse, Editio secunda, cum Aprobatione Rev. Administratoris Ecclesiastici per Superiorem Lusatiam, Lipsiae, impensis Librariae Arnoldianae, MDCCCL.), stareţul Mănăstirii Eysham, Aelfric (955-1020), face cunoscută viaţa Sfântului Gheorghe, cu faptele deosebite, minunile, jertfa şi mucenicia lui în literatura medievală, fiind traduse în limba anglo-saxonă. (Adamnan. De locis sanctis, ed. Denis Meehan, Dublin Institute for Advanced Studies, Dublin, 1958; Aelfric, Lives of Saints, ed. Walter Skeat, Early English Text Society, Londra, 1881; The Anglo-Saxon Chronicle, ed. James Ingram, trad. James H. Ford, El Paso Norte Press, Texas, 2005), istoricul Jacob Burckhardt (1818-1897) etc.
Încununata hagiografie a prinţului, generalului, sfântului Gheorghe, purtând aura Cavalerului demnităţii păstrată asemeni Cavalerului Trac şi varietatea reprezentărilor artistice de excepţie, se reflectă, se răsfrâng, bucurându-se de marea popularitate a Pământului: prin mulţimea lăcaşurilor de cult, bresle, ordine cavalereşti, protector al armatei, marinei, cercetaşilor, ţăranilor, al numeroşilor cavaleri, prinţi, regi, împăraţi, voievozi precum Ştefan cel Mare, Petru Cercel, Mihai Viteazul, Petru Rareş, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, Gheorghe Bibescu, etc., ocrotitor al multor ţări, oraşe, comune, ape, munţi din lumea creştină: Anglia, Antiohia, Aragon, Armenia, Barcelona, Bucureşti, Catalonia, Constantinopol, Franţa, Ferrara, Georgia, Georgia (USA); Georgia de Sud, Georgetown, Sfântul Gheorghe, Gheorghieni, Sângeorz-Băi, Giurgiu, Grecia, Genova, Lituania, Portugalia, România, Veneţia.
Preţuirea sacră a Crăiesei ceresco – pământeşti Fecioara Maria şi dragostea Fiului ei Hristos, l-au supraînnobilat serafic cu distincţia rarisimă de: Purtător de Biruinţă!
Lângă Ierarhia Numelor Divine, reconstituită de marele sfânt dacoromân Dionisie Areopagitul, sub aura „Numelui mai presus de orice nume”, HRISTOS, în iconografia mântuirii hristice, trei mari traci, geto-daci, din întreaga omenire au ajuns până la înălţimile serafice ale demnităţii dumnezeirii, Fecioara Maria, Ioan Botezătorul şi Sf. M. Mc. Gheorghe.
Fecioara Maria – Vlaherna – Carpathina, Maica lui Dumnezeu, Crăiasa cerului şi a pământului, Ioan Botezătorul – Înaintemergătorul, vărul, naşul lui Iisus -Mântuitorul şi prinţul Gheorghe, cel mai mare dintre sfinţi, după Ioan Botezătorul, încununat cu sceptrul Biruitorului său Hristos, ca Purtător de Biruinţă.
„Îmbărbătează-te şi te veseleşte, iubite Gheorghe (îi spune Împăratul Vieţii veşnice – Hristos), căci Eu te voi întări să rabzi toate aceste chinuri la care te-au supus. Şi Mă jur pe Mine şi pe sfinţii îngeri, că dintre cei născuţi din femeie nici unul nu este mai mare decât Ioan Botezătorul, şi că după tine nu se va mai ridica nimeni asemenea ţie.” (Acta Sanctorum, aprilie 23, (1675-), pp. 100-163; The Martyrdom and Miracles of Saint George of Cappadocia, Oriental Text Series I, textele coptice editate cu o traducere englezească de E. A. Wallis Budge, Londra, D. Nutt, 270, Strand, 1888, p. 52)
Este alegerea lui Hristos, pe care nu pot să n-o accept, deşi sfântul apostol Pavel şi împăratul Constantin cel Mare au făcut cât toată ierarhia univesală a Bisericii.
– Ce este mai minunat, ce este mai fascinant, ce este mai sacru, ce este mai sublim şi mai dumnezeiesc, decât nobleţea de a aparţine Naţiunii Binecuvântate, Neamului nemuritor din al cărui Sân hărăzit, au odrăslit Fecioara Maria, Iisus Hristos, Ioan Botezătorul, Sf. Apostol Pavel, Teotim I Filosoful, Sf. M. Mc. Gheorghe, Constantin cel Mare, Dionisie Areopagitul, Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Grigorie de Nazianz, Teodosie cel Mare, Iustinian cel Mare.., şi atât de mulţi aleşi slujitori-slăvitori precum marele părinte-duhovnic Arsenie Boca ori confraţii săi Dimitrie Bejan, Dumitru Stăniloae, Dumitru Bălaşa, Sofian Boghiu, Iustin Pârvu, Arsenie Papacioc ş.m.a.?!
Frumuseţea Sfinţilor este temeiul sublim al trăirii vieţii lor creştin-ortodoxe!
Purtătorii georgeofori dacoromâni, fiecare după „măsura jertfei sale” au fost înzestraţi cu sclipiri de har, vocaţie şi misiune din virtuţiile prinţului, din calităţile generalului şi din însuşirile celeste ale Sfântului Mare Mucenic GHEORGHE.
Dinastia dacoromână ortodoxă a Purtătorului de Biruinţă Gheorghe:
Mari personalităţi, eroi, martiri, sfinţi descendenţi ai Dinastiei Sf. Gheorghe:
George Anca, istoric al religiilor, Gheorghe Apostolescu, erou–martir; Gheorghe Arsănescu, colonel, erou-martir; Gheorghe Avrămescu, general, erou-martir; George Bariţiu, publicist, istoric, om politic; Gheorghe Bibescu, Domnitor, istoric-reformator; Gheorghe Brahonschi, inginer, erou-mărturisitor (arhitectul Memorialului Aiud); Gheorghe Brătianu, istoric, prof. univ. dr. om politic, martir; Gheorghe Buzatu, prof. univ. dr., istoric erudit, om politic; Gheorghe Calciu – Dumitreasa, preot, scriitor, erou-mărturisitor; Gheorghe Calotă, preot, erou-martir; Gheorghe Cantacuzino – Grănicerul, general, prinţ, om politic, erou; Gheorghe Badea Cârţan, păstor, patriot, mare pelerin creştin; Gheorghe Clime, inginer, avocat, erou-martir; Gheorghe Constantin –Cotmeana-Argeş, dascăl, profesor–teolog; George Coşbuc, poet-genial; Gheorghe Dima, compozitor, dirijor; Gheorghe Dincă, preot-naţionalist; Gheorghe Dinică, actor emerit; Gheorghe Doja, erou-martir; Gheorghe Dragomir – Jilava, erou, pătimitor, mărturisitor; Gheorghe Dragomirescu, preot, erou-martir; Gheorghe Eminovici, tatăl Luceafărului; George Enescu, geniu al muzicii culte; George Fonea, poet, erou-martir; Gheorghe Furdui, dr. în Teologie, erou-martir; Gelu, voievod al Transilvaniei – „Gelu, ducele românilor…” (Anonymus); Gelu Neamţu, publicist, scriitor gândirist; Gelu Gheorghiu, erou, pătimitor, mărturisitor; Gheorghe, sfântul stareţ de la Cernica; Gheorghie, călugăr valah, mănăstirea Trăisteni-Muntenia „prietenul vrăbiilor”; Gheorghe Ghica I, Domn „capabil şi luminat”; Gheorghe Grigore Ghica, Domn „bogat la minte şi plin de demnitate”; Gheorghe Gorunescu-Penciu, poet, erou-mărturisitor; Gheorghe Grecu, erou, pătimitor-mărturisitor;Gheorghe Ghelasie – ieroschimonah, mistic isihast în Mănăstirea Frăsinei, Gheorghe Iscru, prof. univ. dr., istoric; Gheorghe Istrate, erou-martir; Gheorghe Jijie, inginer, scriitor, pătimitor, mărturisitor; Gheorghe Jimboiu, erou-martir; Gheorghe Lazăr, dascăl teolog, întemeietorul învăţământului modern românesc; Gheorghe Moşul Lazăr, pustnic închinător al Mănăstirii Varatec; Gheorghe Magheru, general, om politic, erou; George Manu, prinţ, savant, erou-martir; Gheorghe Mihăilescu, preot-paroh de Bârsoiu-Vâlcea; Gheorghe Marin Nistoroiu (străbunicul) erou al luptei pentru Independenţă; Gheorghiţa Radu-Nistoroiu, mama mea-odrăslirea sufletului meu; Gheorghe Opriş, preot, erou-mărturisitor; Gheorghe Pop De Băseşti; Gheorghe Popescu, scriitor, erou, mărturisitor; Gheorghe Proca, erou-martir; Gheorghe Racoveanu, prof. univ. dr., erou-mărturisitor; George Roca, poet, publicist, scriitor, editor; Gheorghe Roşoga, rapsod popular; Gheorghe Jipa Rotaru, comandor, istoric, prof. univ. dr.; George Stanca, poet, publicist, scriitor; Gheorghe Stănescu, scriitor, pătimitor, mărturisitor; Gheorghe Stroia, scriitor, publicist, editor, Gheorghe Şerban, preot, erou-martir; Gheorghe Tarcea, preot, erou-martir; Gheorghe Tattarescu, pictor religios renascentist; Gheorghe Tomescu, preot, erou-martir; Gheorghe Tudor, actor, artist, genial rapsod; Gheorghe Ungureanu, preot, erou-martir; George Ungureanu, scriitor, pătimitor, mărturisitor; George Uscătescu, profesor universitar, erou-mărturisitor; Gheorghe Zamfir, regele naiului românesc-universal.
Tuturor Georgeoforilor dacoromâni – Întru mulţi ani binecuvântaţi şi fericiţi!
La mulți ani!
Adăugăm din partea Redacției și : cavalerilor de Clio> pr. Gheroghe Nemeș, George Roca, Gheorghe Nistoroiu, Gheorghe Șerbănescu, Gheorghe Sarca, Mihaiță Georghiță, generalii Gheorghe Stancu, Georghe Todor, Gheorghe Văduva, coloneii> Gheorghe Cireap, Gelu Vartic, Gigi Sabău, Gheorghe Suciu, Gheorghe Andrei, Gheorghe Nedelcu, Gheorghe Bungău, Gheorghe Carțiș, prietenii: Geta Crăciun, Georgeta Cordoș, Gheorghe Serac, Laura Georgeta Macarie, Georgiana Iulia Stuparu, Magdalena Gheorghe, Ghorghe Buboi, George Stroia, Gheorghe-Radu Sălăgian, Gheorghe Dragomir
Prapore – Sfântul Gheorghe – Biserica Militară Oradea
TRADIȚII
Sângeorz este o sarbatoare straveche, raspandita in trecut in toata Transilvania, de ziua Sfantului Gheorghe. Astazi, in Alba, doar satenii din Straja, Henig și Limba pastreaza acest obicei, ca odinioara. El este practicat in ziua de 23 aprilie si are, ca elemente principale ale ceremonialului, apa si masca verde, ca si alte obiceiuri agrare de primavara. Obiceiul Sângeorzului mai este cunoscut in anumite sate si sub numele de Bolboratita, Mormolatita sau Bolboroasa, fiind legat de acelasi personajul principal.
Scenariul este unitar, indiferent de denumire. In dimineața de Sfantul Gheorghe, un alai format din 5-7 feciori cutreiera satul, insotind Sângeorzul – un tanar infasurat in crengi inverzite. Personajul mascat este udat din abundenta pe la fiecare gospodarie, unde poposeste alaiul, pentru a ura si pentru a cere oua si slanina. La final este dus la o fantana, unde este iarasi udat cu cateva galeti cu apa. Alaiul face mult zgomot, este insotit de un ceteraa sau de un fluieraa și primeste alimente, in special oua si slanina, cu care se face o omleta mare cu care se omenesc cei din ceata, la finalul zilei.
Sângeorzul este un rit de fertilitate, obieciul pastrandu-se in ziua de Sfantul Gheorghe si in Maramures si reprezentand o alta mare sarbatoare a primaverii. In unele sate, oamenii isi impodobesc casele cu crengute de mesteacan. Ziua de Sfantul Gheorghe este si un prilej de bucurie pentru locuitorii Borsei, care isi cinstesc protectorul orasului. In aceasta zi, flacaii stropesc fetele cu apa.
Sfantul Gheorghe (Sângeorzul) preia elemente stravechi, anterioare crestinismului, din care nu se pastreaza decat amintirea unui sfant razboinic, care a omorat balaurul ce ameninta lumea. Pentru popor insa, Sfantul Gheorghe este si cel care marcheaza o noua etapa a primaverii, fiindca in aceasta luna aprilie, el “bate cu ghiciusca de foc padurea s-o infrunzeasca, aduna norii si-i scutura”, ca sa dea umezeala pamantului. Asemeni Bobotezei si Sanzienelor, in ziua de Sf. Gheorghe, se impune stropitul oamenilor, animalelor si al obiectelor din gospodarie cu apa sfintita.
