Onor la General

Generalului Maior (r.) Dr. Mihai Corneliu Lungu, la împlinirea venerabilei vârste de 80 de ani, se cuvine să-i dăm Onorul. Calea în viață i s-a deschis într-o sfântă zi de duminică 6 aprilie 1941, în anul în care, se zice că, la fiecare minut s-a născut un copil, iar cel mai popular nume a fost Maria. Cu două săptămâni mai devreme de sărbătoarea creștinătății, Învierea Domnului Iisus Hristos, Mihai Cornelius da deșteptarea casei. De aici posibila contopire a bucuriei spiritualității ortodoxe în credința, inima și sufletul Domniei Sale.

Ancora vieții o primea pe 6 aprilie 1941, un pic mai devreme de-a se fi dat generalul Ion Antonescu Sfânta porunca: Vă ordon treceți Prutul! Anul istoric al nașterii, asupra căruia am dialogat, căci în viață nimic nu este întâmplător. Moment important pentru orice familie tânără, de maximă bucurie pentru părinți. Era „ghiocelul” familiei. Generalul maior (r.) Mihai Cornelius Lungu, serbează toamna onomastica numelui. O poveste a prenumelui de Mihai, în luna lui Sânjorj, nume de care s-a legat, firesc, și ecvestra Voievodului Mihai Viteazul. Între cele două anotimpuri, ale zodiei – Berbec – al cărei principală planetă guvernatoare este Marte, cunoscut drept zeul războiului, putem să explicăm și legătura cu meseria armelor. Studiile primare începute la Blaj, acea numită Mică Romă, aveau să-i imprime în adolescență și maturitate petrecute la Liceul militar „Dimitrie Cantemir”, din Breaza, și apoi la Școala infanteriștilor de la Sibiu, conduita viitoare.

Meritele și rezultatele muncii sunt pilde din care se pot extrage file potrivite. Cu toate că, viața cazonă aspră nu a fost scoasă la paradă, ea a format caractere și oameni pentru PATRIE. Uneori dură, alteori strașnică, nemiloasă, solidară, în consonanță cu principiul „unul pentru toți, toți pentru unul”, numai repetiția încordată i-a adus perfecțiunea. Cu cât transpiri mai mult la antrenament cu atât mai ușor va fi pe câmpul de luptă, era zicala din antichitate.

Plin de energie și îndrăzneț, tânărul locotenent își perfecționează cunoștințele în domeniu, căutând să obțină rezultate, pe baza cărora a înaintat până la demnitatea de general. Zeul Marte îi va fi „ghid”- fiind stăpânit și adept al dorinței copleșitoare de a experimenta și aplica principiile științei militare, cercetând și testând aspecte ale problemelor emoționale, fizice și psihologice în domeniul pe care l-a îndrăgit.

O reprivire în oglinda carierei militare în care a excelat cu abilitate între curiozitatea descoaserii adevărului, potrivit convingerilor sale, numai cu analiza logică a problemelor de ansamblu, știind că numai așa se potrivește cu justa rezolvare, și prin intuiție în cele mai delicate misiuni. Capacitatea nativă de a impulsiona „echipa” în munca pentru a atinge orice obiectiv a fost „secretul” esențial al carierei Domniei Sale. Visul și norocul ca-n ranița proprie să ai bastonul de general se bazează pe trudă, efort intelectual și preocupare pentru perfecționare continuă. „Țara trăiește, numai atâta, câtă vreme fii ei știu să moară pentru ea”, zicea generalul Georgescu P. Ion, când sădea brazi cu numele Eminescu, în 1939 la Rașca, Seini și în inima soldaților pregătea rezistența neamului la hotarul de Vest a României Mari. Și este știut că orizontul răspunderii unui militar se descarcă de misiunea asumată prin Jurământ numai prin înrolarea în „Oastea Domnului”, când trupul se acoperă cu mândru tricolor! Acesta-i legământul cu Țara a unui militar, iar Domnia sa rămâne un OM vertical!.

Aliniamentul de pe care „profesia militară” devine vocație de viață nu distinge pauze de „luptă”, deoarece trecerea de la instrucția aplicată a doctrinei naționale românești, la cea de coaliție (occidentală NATO), traiectoria carierei a urmat momentele acestei evoluții. Generalul maior Dr. Mihai Cornelius Lungu a parcurs toate treptele ierarhiei militare de la comandant de pluton, la cea de comandant al Divizie 11, de la Oradea și Inspector General al Armatei. A înțeles imperativul că „o țară nu se apără numai la frontiere” și a oferit soluții pentru o asemenea provocare.

Fără pretenția de a fi excelat ca expert juridic, generalul Mihai Cornelius Lungu a făcut facultatea de drept, ceea ce i-a servit în înaltele demnități, în care spiritul justițiar a prevalat, iar diplomația l-a apropiat de partenerii de dialog, dialog condus cu excelență în limba română, maghiară, italiană sau engleză, în calitatea de atașat militar la Budapesta.

Om fermecător prin înfăţişare, bun din fire, drept prin caracter, a ştiut să mângâie la durere, să sprijine la necaz pe subalterni. Cine nu s-a simţit mândru avându-l în preajmă? Cine nu l-a admirat şi cine nu i-a căutat apropierea? Un nume e rostit cu respect: Mihai Corneliu Lungu!, aflat pe plăci de marmură, înscris cu caractere de aur pe coperte în Ordine de Zi și în Aule universitare, a fost unul din cele mai strălucite nume care au figurat în anuarele armatei României, călare pe două milenii. În carieră: un distins ofițer, ca mulţi alţii, care au purtat uniforma Armatei României cu cinste și demnitate. Şi asemeni celorlalți, și-a obținut gradele cu aceeași dăruință și întinsă muncă ce a caracterizat evoluția ierarhiei militare. A purtat gradele, cu stele pe umeri și la chipiu steaua de general. Cu gradul de general era comandant al garnizoanei Oradea. Iar la gradul de general maior a stat la sfat pentru conducerea Armatei și a Ţării. Era poreclit, cu admirație, „Lordul”, căci a trăit și s-a purtat asemenea, creând un anturaj elevat, de mare ținută de cavaler. A fost un adevărat Lord al gândirii, magister la catedre universitare şi tribun în apărarea drepturilor subalternilor săi. O personalitate de frunte a armatei României. S-a impus prin competenţă. Înclinaţia către demnitatea de diplomat l-a recomandat, iar darul vorbirii, scrisului, al înaltului concept şi al pătrunderii lucrurilor în esenţa lor, în orice domeniu l-au detașat prin excelența de cavaler.

Dialogul cu domnia sa impresionează prin cultura înaltă și elevată, prin energia debordantă și mai ales prin spiritul mereu tânăr. Evident că orice mare biografie de general, diplomat, are și aspecte de mister, acoperite de misiunile importante îndeplinite. Cu arma la picior, în confortabilul „pe loc repaus”, comandă cu relaxare, voioșie și bună dispoziție la întâlnirea cu prietenii și camarazii: o cafea, interesându-se de sănătatea și traiul familiei lor.

Ajuns la vârsta tâmplelor cărunte, ca OM așezat, cumpătat la vorbă, plăcut la înfățișare și dialog cald, antrenant, captivant prin expresie și rotunjimea cuvintelor bine articulate și pline de sens țintit generalul constituie un model comportamental în familie și societate. Distins și rafinat diplomat, sensibil în frumusețea sufletească, este îndrăgit de camarazi, respectat de cei din jur. Cu privirea ațintită spre orizont, mereu preocupat și atent la „punerea problemei”, ca un filozof respectabil, stimat, devotat Patriei, aproapelui și familiei, Lordul cu ștaif e mereu gata să dea un răspuns calificat ori să ofere al său ajutor.