Misiunea de la Paris
Generalul Dumitru Iliescu, Senator de Salonta-Mare răspundea, în şedinţa Senatului din 20 Decembrie 1923, acuzațiunilor aduse, în şedinţa Camerei din 17 Decembrie, de către deputatul P. Brătăşanu din Partidul National Liberal. Însemnări luate după note stenografice le redăm în continuare.
„Domnilor Senatori!
- Pavel Brătăşanu, deputat, în şedinţa Camerei de la 17 Decembrie 1923, a făcut afirmaţiuni eronate, asupra activităţii mele în Franţa pe când mă găseam acolo, în calitate de reprezentant al armatei române pe lângă Marele Cartier General al Armatei Franceze. D. Brătăşanu a spus:
- Că deşi am primit bani de la guvernul Brătianu pe când mă aflam în Franţa spre a face propagandă în favoarea ţării noastre, totuşi nu am cheltuit nimic în acest scop.
- Că n-am făcut nici o propagandă la Paris şi Franţa pentru ţara mea.
- Că am fost expulzat din Franţa.
La prima afirmaţiune a d-lui Brătăşanu că am primit bani, ţiu să declar, înaintea Senatului că n-am primit nici un BAN, tot timpul cât am stat în Franţa şi în străinătate, de la plecarea mea din ţară până la întoarcerea mea, decât drepturile mele de soldă prevăzute de regulamentele militare. Pentru dovedirea acestei afirmaţiuni fac apel la d. Preşedinte al Consiliului, care era şeful guvernului în acea epocă.
Propaganda gratuită. La a doua afirmaţiune a d-lui Brătăşanu că n-aşi fi făcut nici o propagandă, răspund: Deşi – repet – nu am primit nici un ban în acest scop şi nici nu eram însărcinat de a face propagandă, totuşi dându-mi seama la sosirea mea în Franţa, în ianuarie 1917, de atmosfera defavorabilă ce ni se crease acolo, am simţit, că în afară de obligaţiunile mele militare рe lângă Marele Cartier General al armatei franceze, mai am o datorie mare faţă de ţara mea, – care era într-o situaţie foarte grea, – de a face toate sforţările, spre a schimba această atmosferă. Era nevoie a se lumina opinia publică din Franţa şi cercurile cele mai influente de acolo, în privinţa sacrificiilor făcute de noi şi a drepturilor noastre sfinte, ce erau serios ameninţate, de întinsa propagandă ce o făceau contra noastră, nu numai vrăşmaşii, dar din nenorocire chiar unii din aliaţii noştri. Din aceştia din urmă, o parte fiind induşi în eroare în privinţa revendicărilor noastre, ni le contestau, iar ceilalţi, având interese contrarii nouă, – cum erau sârbii, – căutau a-şi valorifica revendicările lor în detrimentul acelor ale noastre. Aceasta fiind situaţia la acea epocă, să-mi daţi voie a vă arăta pe scurt, care a fost activitatea mea