C U G E T A R I     D E    P R I M Ă V A R Ă

   Ing. MIORITA SATEANU

           A plecat iarna, a dus cu ea gerul, frigul, vremea mohorâtă, care se cuibărea în sufletele noastre cu tristețe și ne dădea o stare de melancolie , melancolie care influența viața de familie, relațiile cu cei din jurul nostru, influența starea de spirit, predispunându-ne la meditație, estompând vivacitatea, încetinind dezinvoltura și oprind de multe ori motivele  care trebuiau să ne ofere  puțina veselie și bucurie în viața de zi cu zi.

           Sfânta natură își deschide porțile spre viață, fiecare colțișor al pământului deschide ochiul magic să vadă razele de soare, să simtă căldura lui binefăcătoare,  să-l răsplătească pe acest soare plăpând de primăvară, cu un firav si imaculat ghiocel, cu un colțișor de iarba verde , cu un gândăcel inofensiv care caută un pic de hrană, cu un zumzăit de albină harnică pornită la munca de a strânge dulceața florilor, flori care se străduiesc din răsputeri să fie frumos colorate, aspectuoase, foarte parfumate și mai ales bogate și folositoare pentru ceea ce au fost create .

           Păsările,  nu uită că sosirea primăverii este înzestrată cu darul de a le da startul la trezire, le dă alarma, astfel că, păsările se pot întoarce la cuiburile lor din lunga lor călătorie.

          Vietățile scot capul din vizuinele lor, pentru a testa starea ocrotitoare a atmosferei, iar păsările din ograda își numără ouăle din cuibar pentru a scoate noua generație de puișori care vor popula curțile și vor răscoli liniștea cu multitudinea glasurilor lor, stiindente pe care numai ei le înțeleg.

           În această stare generală de renaștere, de dorința de viață , în special  noi oameni trecem printr-o stare specială de înviorare, percepem schimbările naturii, înregistrăm trezirea la viață, ne deschidem  ochii mari spre lumina care ne înconjoară,  pentru a vedea toată frumusețea reînnoită a naturii,  natură care clocotind de viață  și care a primit Binecuvântarea lui Dumnezeu pentru a ne face conștienți de măreția lui, peste tot cuprinsul pământului.

           Balsamul primăverii ne cuprinde inima de bucurie, veselia este molipsitoare si dorința de a vedea natura înflorită ne conduce la minunatele si inegalabilele Sfinte Sărbători care vin odată cu primăvara.

           Dar pentru a primi creștinește aceste sărbători trebuie să dăm dovada că merităm să le primim, pentru că astfel Sfintele Sărbători să marcheze pentru noi, în Cartea Sfânta, dorința noastră de a primi mântuirea, de a avea deschisă ușa spre Poarta Raiul, de a cunoaște viața veșnică.

Marele Post al Sfintelor Paști este rânduit cu ințelepciune, pentru credincioși.

           Prin acest post credincioși își pun mari speranțe în puterea lor la meditație, în deschiderea lor spre  a fi milostivi și a –și ajuta aproapele, în bucuria supuneri lor, la abținerea poftelor lor fizice și alimentare, n dezlegarea lanțurilor de răutate și dușmănie, astfel, Lumina lor va răsări ca zorile, îl vor descoperii pe HRISTOS, încrederea și recunoștința față de Domnul le va umple sufletele  și Binecuvântarea Domnului îi va însoți în toată viața și vor dobândi mântuirea 

          Scopul inițial al postirii de dinaintea Sfintelor Paști este o pregătire spirituală înaintea Învierii Mărturitorului – este simbolul întregii vieți a unui om, simbol, care se va împlini prin propria sa înviere.

          Toți credincioși din întreaga lume dorim să întâmpinăm, Sfintele Sărbători ale ÎNVIERII LUI Iisus,  cuprinși de Harul lui Dumnezeu, cu momente de maximă bucurie, după o  lunga perioada de reculegere și post , ca o dovadă a entuziasmului, prin rugăciune și evlavie în credință, pentru iertarea păcatelor și greșelilor noastre.

         Pentru că știm că Dumnezeu este Iubire, este înțelegător, milostiv si iubitor de oameni, care vrea mântuirea și NU pierzania noastră și care pentru asta s-a făcut OM și a pătimit pentru noi și încă pătimește pentru fiecare dintre noi până la sfârșitul veacurilor, timp în care Dumnezeu ne dă LUMINA lui pentru a lumina calea care ne duce spre ÎNVIERE noastră.

                Postul mare cuprinde  Săptămâna Patimilor , care însă începe cu  intrarea triumfală a Domnului nostru Isus Hristos în Ierusalim și întimpinarea lui Iisus de către mulțime cu ramuri de finic și măslin, mulțime care dorea să-și manifeste prețuirea, așternând în calea lui ramuri și chiar hainele lor și strigând: OSANA , BINE ESTE CUVÂNTAT CEL CE VINE INTRU NUMELE DOMNULUI!

         Este sărbătoare prin care Iisus  merge conștient  spre JERTFA DE PE CRUCE.

EL putea să evite moartea, însă o primește de bună voie pentru a o birui.

LUI  nu-i este impusă moartea ca o necesitate, așa cum ne este impusa nouă . De acea EL moare pentru alții si nu pentru Sine. El nu avea păcatul imprimat în El , ca noi toți, pentru ca S-a născut ca OM prin voia lui Dumnezeu.

          Existând din veșnicie ca Dumnezeu, EL și-a luat firea omenească, dar a încadrat-o în ipostasul Dumnezeiesc. Dacă s-ar fi născut ca orice OM , din păcat, prin pasiune omenească, ar fi murit ca un om obișnuit și NU pentru noi. Ar fi rămas în moarte ca orice OM, deci NU ar fi ÎNVIAT.

         La Intrarea în Ierusalim a lui ISUS, se sărbătorește Sfânta zi a Floriilor,  an de an, Dumineca Floriilor prevestește Pastele , sărbătoare semnificativă a schimbărilor, prin care se înnoiesc sufletele, se netezesc cărările dintre oameni, se dezvăluie bunătatea și dărnicia  pentru aproapele, care se confruntă cu diverse probleme în viața zilnică

          În Dumineca Floriilor creștinii duc în biserică , ramuri înmugurite de salcie care sunt binecuvântate ca simbol al castității și al renașterii vegetației și ca  semn al biruinței împotriva morții.