La mulți ani BASARABIA!

Bun român, eminent patriot, Ion Antonescu, viitorul mareşal, eminenţa cenuşie a armatei române, în primul război mondial ca şef al Biroului Operaţiunilor din Marele Cartier General, singurul neconsiliat de Misiunea militară franceză, nu putea rămâne insensibil la evenimentele militare, dar şi politice din vara anului 1917 şi perioada ce a urmat.

El se va implica în temperarea “elanului revoluţionar” al unor soldaţi bolşevizaţi din trupele ruseşti, cum avea să recunoască în anul 1938, astfel: ”Prin atitudinea mea, recunosc brutală, am determinat la Iaşi, în contra voinţei guvernului şi într-un moment de ezitare a Comandamentului acţiunea de dezarmare şi a bolşevicilor de la Socola şi a armatelor ruseşti din Moldova”.

Trebuie să subliniem că acţiunea de la Iaşi urmărea arestarea familiei regale române, a membrilor guvernului şi instaurarea, după “model rusesc”, a unor “soviete”! Prin dejucarea diabolicului “plan bolşevic”, locotenent-colonelul Ion Antonescu a preîntâmpinat şi eradicat posibilitatea şi consecinţele grave “ale unei crize politice fără precedent în istoria politică a românilor”.

Rezultantă a “prăbuşirilor” pe frontul rusesc, activităţile ofiţerului de operaţii Ion Antonescu, se diversifică şi o direcţie prioritară devine Basarabia. Astfel, la 2 ianuarie 1918 a alcătuit studiul referitor la trimiterea de trupe în Basarabia, “scopul acţiunii fiind asigurarea aprovizionării trupelor care operează pe frontul român şi a populaţiei româneşti”. Ion Antonescu dorea, pentru atingerea obiectivelor: 1) asigurarea regulată a funcţionării trenurilor de aprovizionare pe linia Odessa-Socola; 2) asigurarea ordinii în Basarabia prin împiedicarea jafurilor şi formarea depozitelor. Colonelul român avea în vedere şi eventualitatea unor confruntări cu unităţi bolşevice, drept pentru care propunea trimiterea unei “divizii întărită cu un regiment de cavalerie şi prevăzută cu mijloace tehnice necesare”, propunere ce era realistă şi în măsură a tranşa hotărâtor în favoarea armatei române o eventuală confruntare armată. Fiind important, precis şi bine conturat pe obiective acel studiu îl reproducem spre edificare:

MARELE CARTIER GENERAL

Biroul Operaţilor                                                2 ianuarie 1918

STUDIU

Referitor la trimiterea de trupe în Basarabia

1. SCOP: Asigurarea reaprovizionării trupelor care operează pe frontul român şi a populaţiei româneşti.
2. MODALITATEA PRIN CARE SE POATE ATINGE SCOPUL

Pentru ca scopul să poată fi realizat trebuie:1)În primul rând să se asigure regulata funcţionare a trenurilor de aprovizionare pe linia ferată Odessa-Socola; 2) Să se facă ordine în Basarabia pentru: a) A se împiedica jafurile şi deci distrugerea proviziilor care se găsesc; şi b) A se asigura formarea depozitelor necesare.

III. MIJLOACE  Pentru atingerea acestui îndoit scop trebuiesc forţe. Dat fiind că în tot ţinutul Basarabiei se găsesc numeroase unităţi bolşevice nu trebuie exclusă eventualitatea şi poate chiar necesitatea întreprinderii unor acţiuni armate. Astfel fiind se impune ca trupele ce vor fi trimise în Basarabia să aibă capacitatea de luptă necesară pentru a întreprinde, în bune condiţii, orice operaţiune militară, în acest scop trebuie să fie puternice şi bine organizate. În consecinţă, pentru atingerea scopului trebuie să se trimită o divizie întărită cu un regiment de cavalerie şi prevăzută cu mijloacele tehnice necesare.

1. MISIUNEA DIVIZIEI Să ocupe milităreşte linia ferată Bender-Socola, stăpânind puternic centrele: Bender şi Chişinău; 2) Să pună ordine în interiorul Basarabiei şi anume, în regiunea de ezploatare afectată armatelor române, pentru a asigura formarea depozitelor; şi 3) Să poată lupta, în bune condiţiuni, în contra bandelor ruse armate, care, eventual ar încerca să restabilească, prin forţă, starea de anarhie care domneşte actualmente.
2. MOD DE ACŢIUNE Operaţiunea va cuprinde două acţiuni deosebite, şi anume: 1) O acţiune prin surprindere şi deci imediadă – ocuparea liniei ferate Bender-Ungheni; şi 2) O acţiune ulterioară care va consta din trecerea Prutului şi concentrarea Diviziei prin marşuri pe jos, în zona Chişinău-Cărbuna.
3. EXECUTAREA Prima acţiune: Ocuparea liniei ferate Bender-Socola. Trebuie să se ocupe, în acelaşi timp, Ungheni şi Bender şi, cât se poate de repede, după aceea, Chişinău. Ca acţiunea să reuşească trebuie surprindere şi deci iuţeală şi energie. Unghenii se vor ocupa noaptea, cu forţe din trupele române, care operează în zona a III-a. Acţiunea va fi organizată şi executată de Dl.General Ştefănescu. Benderul va fi ocupat în aceeaşi noapte şi dacă se poate, la aceeşi oră, de trupe credincioase – ucrainiene, musulmane sau sârbeşti. Acţiunea trebuie să fie organizată şi executată de Comandamentul Rus. Simultaneitatea celor două acţiuni se impune de necesitatea de a pune în imposibilitate elementele ostile de a arunca în aer podul peste Nistru. Chişinăul va fi ocupat imediat după executarea celor două acţiuni arătate mai sus. Operaţiunea va fi făcută de 3 batalioane – 2 de ardeleni şi 1 de grăniceri – care vor pleca în trei trenuri consecutive din Socola, imediat după ocuparea Unghenilor. Trupele trebuie să ajungă în zorii zilei în Chişinău, unde vor proceda la dezarmarea elementelor turburente şi arestarea capilor.În acest scop, acţiunea trebuie să fie făcută cu ajutorul unui personal local care să dea comandanţilor de unităţi indicaţiile necesare – depozite, locuinţele conducătorilor, localuri militare ocupate de trupe, etc. Personalul trebuie să plece din Iaşi, odată cu trupele noastre. În afară de aceasta, transportul trebuie să aibă pentru orice eventualitate

A 2-a acţiune: Concentrarea Diviziei în zona Chişinău-Cărbuna. Este o operaţiune pur militară care va fi executată de comandamentul Diviziei. Concentrarea Diviziei în zona de mai sus, trebuie să se facă, cât mai repede posibil, prin marşuri pe jos. Deplasarea se va face pe două coloane, pe drumurile arătate pe harta alăturată. Odată ajunsă în zona indicată, Divizia fiind într-o poziţie centrală şi călare pe cele două căi ferate, care de la Bender duc la Ungheni şi Reni, va putea să-şi îndeplinească misiunea arătată la Cap.IV, aliniatele 2 şi 3.

3) În sfârşit, când şi această a doua acţiune va fi terminată Batalionul de grăniceri de la Chişinău va fi retras la Iaşi, prezenţa lui acolo nemaifiind necesară.

VII APROVIZIONAREA 1) Pe timpul marşurilor va fi asigurată prin îngrijirea Serviciului Intendenţei Armatei I. 2)În Basarabia de Comandamentul Diviziei cu resurse locale.Pentru înlesnirea aprovizionărilor, Divizia va trebui să fie prevăzută cu o secţie de camioane automobile.

VIII COMANDAMENT

Trebuie să se precizeze care va fi în Basarabia situaţia Diviziei sub raportul comandamentului. Ofiţerul francez, locotenent-colonelul reprezentant al Misiunii Franceze la Chişinău, mi-a arătat categoric că înţelege ca, comandantul Diviziei să fie obligat a lua dispoziţiuni după indicaţiile şi instrucţiunile ce-i va da dânsul. Obiectându-i că aceasta înseamnă o subordonare a diviziei române s-a născut o discuţie, destul de încordată în care am terminat că un general român nu va accepta niciodată şi nici nu poate să fie sub ordinele unui locotenent-colonel. Pe de altă parte, am arătat ofiţerului francez că Divizia va avea o misiune bine determinată; această misiune îi va fi ordonată numai de comandamentul autorizat şi, prin urmare, numai Marele Cartier General Român este în drept de a dispoza de trupele române, deoarece este singurul în măsură a stabili un echilibru între interesele de ordin operativ şi cele de ordin general. Din această conversaţie am rămas cu impresia şi convingerea că în cazul când chestiunea comandamentului va fi tranşată aşa după cum doreşte ofiţerul francez se vor ivi conflicte dăunătoare în special scopului ce se urmăreşte. Odată în Basarabia, Divizia va trebui să continue a primi instrucţiuni şi alte ordine numai de la sau prin Marele Cartier General, deoarece acest comandament este singurul în măsură a regula acţiunea în aşa fel încât să se poată conta pe ea, în orice moment, din toate punctele de vedere.

IX CHESTIUNI DE ORDIN GENERAL

Datele fiind relaţiile care vor trebui să existe între trupele române şi autorităţile locale este necesar ca Divizia să fie prevăzută cu agenţii necesari care vor face legătura între trupe, populaţie şi autorităţi, atât pentru chestiunile de serviciu cât şi pentru anchetarea conflictelor în cazul când ele se vor ivi.

Lt.colonel, ANTONESCU”

Misiunea diviziei care urma să fie condusă de generalul Ştefănescu era de a ocupa linia ferată Bender-Socola, stăpânind centrele Chişinău şi Bender. În ceea ce priveşte statutul Diviziei, colonelul Ion Antonescu a respins categoric cererea unui locotenent colonel francez, reprezentantul Misiunii Franceze de la Chişinău, ca generalul Ştefănescu “să fie obligat a lua dispoziţiuni după indicaţiile şi instrucţiunile ce-i va da dânsul”. Discuţia lui Antonescu cu ofiţerul francez s-a încins, colonelul român declarându-i “că un general român nu va accepta niciodată şi nici nu poate să fie sub ordinele unui locotenent-colonel”, fie el și francez. În continuare Ion Antonescu a mai subliniat că “Divizia va avea o misiune bine determinată; această misiune îi va fi ordonată numai de comandamentul autorizat şi, prin urmare, numai Marele Cartier General Român este în drept de a dispoza de trupele române, deoarece era singurul în măsură a stabili un echilibru între interesele de ordin operativ şi cele de ordin general” (s.n.-C.M.).

Până în aprilie 1918, cât a activat ca şef al Biroului Operaţii din Marele Cartier General, numele lui Ion Antonescu este asociat primului act de Unire înfăptuit de românii din Basarabia în martie acelaşi an, prin vocea Sfatului Ţării de la Chişinău. Decizia de unire a Sfatului Ţării de la Chişinău, credea Ion Antonescu, repara nedreptatea din 1812 când “prin forţă şi trădare partea de răsărit a Moldovei a fost smulsă din trupul acestei provincii româneşti. Prin măsuri energice, colonelul Ion Antonescu a reuşit să evite infiltrarea în armata română a anarhiei şi dezordinii, care cuprinseseră trupele ţariste”.

După instaurarea ordinii în Moldova, prin dezarmarea trupelor ruse şi expedierea lor peste Prut, Antonescu a urmărit cu foarte multă atenţie derularea evenimentelor politice şi militare din Basarabia, prin contactele purtate, de reprezentanţi ai Marelui Cartier General cu emisari şi unor “Comitete revoluţionare”, de asigurare a ordinii, care să ofere posibilitatea Consiliului Directorilor Republicii Moldoveneşti să poată acţiona în temeiul Deciziei Sfatului Ţării de la Chişinău.

Hotărârea Sfatului Ţării de la Chişinău şi realizarea unirii cu patria mamă era în viziunea lui Ion Antonescu doar un pas dintr-un “program, lăsat nouă, la 1559, ca o sfântă moştenire de Marele şi de veci neuitatul Mihai şi urmărit necontinit de atunci de românii de pretutindeni: cuprindea, reconstituirea Daciei Traiane”.

În aceste împrejurări Divizia 11 Infanterie, din ordinul Marelui Cartier General, a trecut în Basarabia pentru a proteja populaţia de jafurile şi omorurile “bandelor de bolşevici”. Pregătirile pentru împlinirea acestor misiuni nu au surprins foarte tare.

Legitima intervenţie, cerută de altfel de către reprezentanţii tinerei Republici, a fost remarcată de căpitanul francez A. Auschug, într-o scrisoare, adresată unui ofiţer din Divizia 11 Infanterie, redactată, la 4 ianuarie 1918, la Angheleşti în următorii termeni:

”Dragul meu camarad, am citit scrisoarea ta cu sincere emoţii din adâncul inimii, şi nu pot decât să te felicit pentru nobilele sentimente de amor propriu pe care le exprimi în mod atât de generos. Mă grăbesc să-ţi spun mai întâi că situaţia actuală, oricât de critică ar părea la prima vedere, este departe de a fi disperată.

Doar o parte a Rusiei este în anarhie dar statele independente care tocmai s-au constituit, Finlanda, Ucraina, Basarabia şi altele care se vor forma neântârziat sunt centre de reorganizare, în plină cale de progres. Se apropie deci momentul stăpânirii ţarii care se smulge din penibila situaţie pe care nişte răzvrătitori au creat-o în mod voluntar.

Armata din Ucraina este pe cale de a se reconstitui şi probabil de a vă da ajutor. Această provincie numără într-adevăr mai mult de 30 milioane de locuitori, aşadar nu este neglijabilă. Deci până în prezent pacea nu e decât întrevăzută, dar se va face ea cu adevărat?

În orice caz dragă prietene, rolul vostru la ora actuală este simplu. Aveţi alături de voi forţă extraordinară: soldatul român. Admiraţia pentru el este infinită (…) Psihologia vă oferă mijloace sigure pentru a-l cunoaşte (…) Fiţi siguri de asta. Dar dacă în ciuda tuturor acestor lucruri, circumstanţele s-ar agrava, fiţi siguri că veţi putea conta pe mine şi că voi face tot ce-mi va sta în putinţă pentru a îndeplini dorinţele voastre. De altfel am intenţia să merg câteva zile să te vizitez la regiment şi vom putea să discutăm despre toate acestea între patru ochi. Vă asigur de sentimentele mele de vie admiraţie şi de cele mai afectuoase amintiri”. (Vezi, Constantin Moșincat, Din poarta sărutului cu dragoste de țară, Ed. Cogito, Oradea, 1996)

La mulți ani Basarabia!

Cavaler de Clio,

Col. r. Dr. Constantin MOȘINCAT