In memoriam Ion Iliescu
PRAGUE, CZECH REPUBLIC – NOVEMBER 20: Romanian President Ion Iliescu listens during a North Atlantic Council Meeting at the level of Heads of State and Government November 20, 2002 during the NATO summit in Prague, Czech Republic. (Photo by NATO/Getty Images)
Guvernul României a declarat ziua de 7 august Zi de doliu național, când vor avea loc funeraliile primului președinte al României de după Revoluția din 1989, Ion Iliescu. Trecerea în neființă a primului președinte al României postdecembriste reprezintă nu numai un doliu național, ci și unul personal, individual. L-am cunoscut pe Ion Iliescu la Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților de la Sofia, din 1968. Era prim-secretar al CC al UTC și conducătorul delegației României la acest festival. Eu eram translatorul lui de limba rusă, deși cunoștea mai bine decât mine rusa, fiindcă absolvise Hidrotehnica de la Moscova, dar așa erau atunci și sunt și acum uzanțele, pentru ca în eventualitatea că șeful făcea vreo greșeală, de vină era translatorul.
Era în anul invadării Cehoslovaciei de către Uniunea Sovietică. Treceam chiar prin faţa C.C. al P.C.R., cu o delegaţie laoţiană, în calitate de ghid ONT, când N. Ceauşescu a ieşit la vestitul balcon să acuze intervenţia blocului comunist şi să le mulţumească românilor pentru interesul cu care urmăresc evenimentele internaţionale. La Sofia, am cunoscut-o pe Valentina Tereşkova, prima femeie-cosmonaut din lume, alături de astronautul Leonid Popov, pe mama Zoiei Kosmodemeanskaia, celebra eroină sovietică, cea care, în perioada comunistă, a dat numele unui important liceu din Bucureşti.
După revoluția din Decembrie 1989, ca membru fondator al FSN, Ion Iliescu a preluat puterea ca președinte interimar și a constituit un guvern provizoriu în frunte cu Petre Roman. A fost apoi ales președinte al României în două mandate (1992-1996 și 2000-2004). Sunt și acum în legătură cu activitatea fostului președinte numeroase controverse. Unii consideră că Revoluția din 1989 a fost o lovitură de stat, alții că a orientat țara spre democrație, făcând comunismul ireversibil, cum îi plăcea lui Iliescu să spună. Se pune apoi pe seama lui Ion Iliescu interdicția regelui Mihai I de a se întoarce în țară și Mineriada din 13-15 iunie 1990, cu acuzații de genocid și infracțiuni contra umanității. La Mineriada împotriva intelectualilor din Piața Univesității, Ion Iliescu ar fi chemat minerii din convingeri democratice, conform cărora puterea trebuie să aparțină muncitorilor și țăranilor. După cum se știe, în urma Revoluției din 1989 regele Mihai I a fost oprit de regimul lui Iliescu să se întoarcă în țară, cu excepția Paștilor, din 1992. De abia sub președinția lui Emil Constantinescu, în 1997, și-a primit înapoi cetățenia română.
Nu trebuie să ignorăm însă când vorbim despre activitatea politică a lui Ion Iliescu faptul că în timpul celui de al doilea mandat România a aderat la NATO (2004) și a finalizat negocierile pentru aderarea la UE, scutul nostru de securitate, din care România face parte din 2007. Imediat după alegerile prezidențiale din acest an, Ion Iliescu a ținut să-l felicite pe noul președinte Nicușor Dan, convins că acesta va continua procesul de democratizare și de orientare proeuropeană a țării noastre.
Acesta a fost Ion Iliescu într-o perioadă dificilă de trecere de la comunism, socialism sau absolutism la democrație, cu bune și rele, încât putem încheia aceată evocare In memoriam cu îndemnul înțelepciunii biblice față de femeia adulterină: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra” (Ioan, 8:7).
Nu e de mirare că, începând de la cei mai bătrâni și până la cei din urmă, oamenii s-au risipit și Iisus a rămas singur cu femeia adulterină, pe care a iertat-o și a sfătuit-o să nu mai păcătuiască. Prof. univ. dr. Paul Magheru