Eminescului mărire
Mircea Dorin Istrate
Întrebări
Câte oare mii CATARGE s-au desprins la țărm de mare,
De când tu, slăvit poete, drumețești prin căi cerești?
Ca să vezi cât a ta spusă, nopți gândind la lumânare,
Era șoapta cea de taină, din tării dumnezeiești.
Oare PLOPI-ți de poveste înmulțitu-s-au de-acuma
Sub fereastra unde-o lampă pâlpâit-a a chemare?
Oare FATA cea de-atuncea, te-a vrăjit o clipă numa
Și-a uitat apoi de tine, ce aprinsu-te-ai văpaie?
Oare STEAUA răsărindă pe cerescul nopții noastre
Mai străluce în adâncuri dup-atâția mii de ani?
Ori s-a stins de mult sărmana, în acele spații vaste
Unde-i un pustiu de-a-ntregul, înghițit de mari titani?
Și-apoi oare cel LUCEAFĂR și acum mai hoinărește
Prin întinsul fără margini căutând o muritoare?
S-o momească, să îi jure că-i va da tot ce-și dorește
Numai steie-i ca mireasă la a lui însurătoare?
Și-apoi oare tu găsit-ai un răspuns la întrebarea:
Cini’ făcut-a ÎNCEPUTUL, la ce-acuma-i vasta lume?
Cine-i dară NENĂSCUTUL, cum făcutu-și-a lucrarea?
Cât va ȚINE lumea asta și când ea îmi va APUNE?
*
Doamne câte încă TAINE va avea să îmi dezlege
În VECIA ce o are tot la rând de petrecut,
Și-apoi când va fi la urmă și pe toate le-onțelege
Odihni-va o vecie, ca s-o ia de la-nceput.?
**
Dar mai știi? poate veni-va într-o vreme pe-nserat,
Heruvin cu dalbe plete, să ne bată la fereastră,
L-om primi-n a noastre inimi, cu un dulce sărutat
Și l-om pune într-o glastră, să ne fie, Floare-Albastră.
***