MAICA Domnului și Sfântul Prunc (1)
Prof. Dr. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU
„Maica Domnului este Crinul neamului omenesc!” (Ava Arsenie Boca)
MAMA Mamelor omenirii creștine
Prin nemărginita Sa dragoste dumnezeiască, TATĂL ceresc – Părintele Creației a voit să-l renască pe omul vechi al păcatului, prin Întruparea Fiului Său – Logosul, din Fecioara Maria, sub puterea Duhului Sfânt și prin cunoașterea Evangheliei Iubirii, a Jertfei pe Cruce și a Învierii Lui.
Alegerea Fecioarei Maria, prințesa de stirpe imperială traco-geto-dacă, nu a fost întâmplătoare. Ea a fost hărăzită din veci ca Maică a Domnului Iisus, „la plinirea vremii.” „Nașterea Ta, de Dumnezeu Născătoare, bucurie a răsărit la toată lumea!” – troparul sărbătorii Nașterea Maicii Domnului.
„De la nașterea Ei, un nou orizont se deschide pentru omenirea întreagă și de atunci începe a se scrie o nouă istorie în lume, istoria mântuirii neamului omenesc sau, cum spune Sfântul Ioan Damaschin, getul sirian, celebrul autor al Dogmaticii: „Astăzi este începutul mântuirii noastre!” (Părintele Sofian, Ed. Bizantină, București-2012, p. 277)
Rolul Fecioarei Maria, privind istoria mântuirii a fost făgăduit de Dumnezeu protopărinților în Grădina Edenului și anticipat în scrierile profetice ale Sibilelor trace și a altor profeți traco-geți.
„Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel.” (Isaia VII, 14)
„Ești grădină încuiată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită și izvor pecetluit.” (Cântarea Cântărilor IV, 12)
În cartea sa despre divinație Chrysippos din Soli, vorbește despre Sibila tracă din Delfi care a prezis: „nașterea lui Iisus Hristos din Fecioara Maria.” (cf. Luis T.Melgar Valero, Mari Profeții ale Istoriei, trad.Andreea Bârzoiu/Alina Țiței, Ed. Polirom, 2010)
„Știm că Ea era vasul ales în care S-a pogorât și S-a întrupat Mântuitorul lumii. Precum se știe, Sfânta Fecioară Maria este binecuvântatul rod al rugăciunii îndelungi și cu multe lacrimi a bătrânilor și fericiților Ei părinți Ioachim și Ana.” (Părintele Sofian, op. cit., p.277)
Imaginea frumuseții și măreției Fecioarei Maria o vedem prin viziunea apostolului Ioan în Apocalipsa sa: „Și s-a arătat în cer un semn mare: O Femeie înveșmântată cu soarele, și luna era sub picioarele ei, și pe cap purta cunună cu douăsprezece stele. Și era însărcinată și striga, chinuindu-se ca să nască.” (Apocalipsa 12, 1-2)
Marele gânditor ortodox rus Paul Evdokimov, ne tâlcuiește că imaginea Femeii înveșmântată în Soare (Apoc. 12,1) este de fapt Icoana Maicii Domnului îmbrăcată în Hristos (Soarele spiritual a Vieții veșnice). „Îmbrăcați-vă în Iisus Hristos Domnul!” (Romani 13,14), iar elementele viziunii apostolului Ioan: „luna era sub picioarele Ei și pe cap purta o coroană din douăsprezece stele” (Apoc.12,1), sunt atributele cosmice ale Sofiei – Înțelepciunea divină.
„Elementul teluric al femininului este transformat prin înălțarea lui în sfera uraniană… Femeia înveșmântată în Soare aduce pe lume un copil de parte bărbătească” (Apoc. 12,5)
Aici este vorba de zămislirea pusă sub semnul Ei… Copilul este răpit la Dumnezeu, în timp ce Femeia locuiește într-un loc pregătit de Dumnezeu. La fel Biserica lui Hristos sălășluiește tot într-un loc bine păzit, unde: „porțile iadului nu o vor birui” (Matei 16,18)
„Omul zămislit de Sofia-Maria-Biserica întâlnește dumnezeiescul, adevărata sa patrie cerească, este redat adevăratului său destin, propriului său adevăr: Hristos S-a format în El și, „aprig”, EL pune mâna pe Împărăția lui Dumnezeu și „înclină” tot ce este pământesc înspre cele cerești.” (Paul Evdokimov, Femeia și Mântuirea Lumii Prefață de Olivier Clement, trad. Gabriela Moldoveanu, Ed. Christiana, București,1995, p.215)
Fecioara Maria nu este Fecioara-Femeia-Mama, ci FEMEIA-FECIOARĂ-MAICĂ a Domnului!
FEMEIA înveșmântată în Soare în viziunea marelui Apostol Ioan este însăși ZĂMISLIREA! „Nașterea pusă în inima lumii pentru a manifesta necontenit protecția maternă, a naște în cer și a călăuzi omul spre patria lui cerească.” (ibid., p. 216)
Apostolul Ioan pornește de la filiația divină a lui Iisus, vorbind indirect despre înomenirea lui din Fecioara Maria: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi…” (Ioan 1, 14)
„Cuvântul S-a făcut Trup… El Însuși, prin puterea pe care o are de a-Și supune toate legile Materiei și ale Spiritului, mărturisește marele Poet-gânditor ortodox Traian Dorz. El Însuși S-a făcut pe Sine un trup omenesc, pe care Și l-a dezvoltat într-un mod omenește, normal, prin trupul Sfintei Fecioare Maria… El singurul, Creator fiind, a putut și poate să-Și supună legi întocmite de El pentru creaturile Sale, fără ca El să fie supus acestor legi…
Normal, nimeni nu poate să se nască pe sine însuși; dar El a trecut. Singurul Care S-a făcut El Însuși trup! El spune: „Am putere să-Mi dau viața și am putere să o iau iarăși” (Ioan, 10,17), și fără să mai aibă nevoie de nimeni pentru a face acest lucru.”(Traian Dorz, Piatra Scumpă – Scurte și scumpe meditații, Ed. „Oastea Domnului”, Sibiu-2002, p. 13-14)
Născându-Se pe Sine, înomenindu-Se, Fiul lui Dumnezeu născut din Veci din Tatăl, devine și Fiul Omului, al Maicii Sale– Maria, instituind Opera de Restaurare a omului căzut în politeism.
„Restaurarea omului, mărturisește unul dintre cei mai mari monahi ortodocși Nil Dorobanțu – Origen al veacului XX, nu se poate face decât în Hristos, Care, întrupându-Se, n-a luat chipul îngerului, ci al nostru, după cum omul e chip și asemănare a lui Dumnezeu. Ființa umană și omul nu se pot înțelege decât în Hristos, Care a luat asupra Sa toată omenirea și omenitatea, totuși fiind Dumnezeu atotputernic și biruitor.” (Ieroschimonah Nil Dorobanțu, Omul – ființă necunoscută, Alexis Carrel Exegeză, Ed. Floarea de April-2016, p. 136)
Apostolul Luca surprinde în lumina cerească a Evangheliei sale, momentul central, covârșitor, cel al alegerii Fecioarei de către Tatăl ceresc pentru a fi Maica Fiului Său, unde la Voința Tatălui, a Logosului și a Duhului Sfânt se îmbrățișează și consințământul Celei neprihănite, prin ipostaza Bunei-Vestiri, a grăirii nemuritoare a Arhanghelului Gavril: „Ave, Maria!”
„Bucură-te, cea plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei.” Când îi vede tulburarea Fecioarei, Îngerul întărește alegerea făcută de Părintele Iubirii, arătând modul zămislirii: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt Se va chema. Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va adumbri.” (Luca 1, 28-35)
Cum se tâlcuiește: puterea Celui Preaînalt te va adumbri? „Hristos, zice Pavel, e Puterea și Înțelepciunea lui Dumnezeu! (1Cor. 1,24) Deci prin venirea Duhului Sfânt, Puterea Celui Preaînalt Care e Hristos ia chip în Fecioară.” (Epifanie Monahul, Simeon Metafractul, Maxim Mărturisitorul, Trei Vieți bizantine ale Maicii Domnului, trad. diac. Ioan I.Ică jr.Deisis,Sibiu,2001)
Când Fecioara Maria a auzit de la Arhanghel miracolul Întrupării, Nașterii Fiului lui Dumnezeu, fiind luminată de Duhul Care s-a sălășluit în ea, a grăit în limba dulce a vechilor cazanii valahe: „Iată slujitoarea Domnului! Fie mie după cuvâtul tău! (Luca 1,38)
„Când Fecioara a răspuns către arhanghel: „Iată slujitoarea Domnului! Fie mie după cuvâtul tău!”, atunci trupul Mântuitorului Iisus Hristos S-a urzit în pântecele Preasfintei Fecioare Maria, prin împreună-lucrarea Duhului Sfânt. Atunci numaidecât – … S-a făcut Om desăvârșit cu toate părțile Sale, cu trup omenesc și suflet cuvântător, unite cu dumnezeirea în una și aceeași Persoană. El este și OM adevărat și Dumnezeu adevărat!” (Părintele Sofian, Ed. Bizantină, București-2012, p. 317)
„Fiatu-lui Făcătorului îi corespunde fiat-ul, consințământul făpturii: Iată slujitoarea Domnului! Fundamentul veșnic al Întrupării se află în Dumnezeu după buna lui socotință, astfel cum hotărâse în Sine mai înainte. (Efeseni 1,9). Care a fost cunoscut mai inainte de întemeierea lumii, dar Care s-a arătat, în anii cei mai de pe urmă. (1 Petru,20) Își află condiția Sa obiectivă, locul Său, fundamentul Său ontologic în om; acesta prin consințământul lui liber permite deplinătății divino-umane să se manifeste „în anii de pe urmă.” (Paul Evdokimov, op. cit., p.199)
Măreția și autoritatea Mariei în planul pământesc și divin ne este confirmată de nobila ei verișoară, tot din stirpe getă, Elisabeta, mama celui mai mare Profet, Ioan Botezătorul, discipolul indirect al Ordinului Esenienilor – Călugării albi, asceții terapeuți traco-geți, prin dialogul purtat în limba pelasgă, kaoino-aramaică, fiind prima care o vede și o numește „Maica Domnului”:
„Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?” (Luca 1, 42-43)
Bucuria Femeii-Fecioare-Mamă s-a revărsat din preaplinul harului Ei, din inima sa mare și senină ca o boltă cerească, printr-un Imn al adorării Domnului: „Mărește sufletul meu pe Domnul, și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia credincioasei sale. Că, iată de acum mă vor ferici toate neamurile…” (Luca 1, 46-47)
În admirabilul tropar valah psalmodiat haric în Ajunul Crăciunului se cântă așa de sublim: „Ce-Ți vom da noi Ție, Hristoase, pentru că Te-ai arătat pe pământ ca Fiu al Omului? Toate făpturile Tale Îți aduc mărturia recunoștinței lor: Îngerii cântare, cerurile steaua, magii darurile, păstorii închinarea, pământul peștera, pustiul ieslea, iar noi, noi oamenii, Îți dăruim o Maică Fecioară!”
Tradiția veche pelasgă afirmă aducerea la Templu, a traco-getului cu ofranda cea mai curată. „Omenirea aduce ofranda întreit curată, Fecioara, și Dumnezeu o face Maica Lui, Maica Celui Viu și prin aceasta Maica tuturor celor vii. Sfințenia în culmea ei devine plină de har.(Luca 1,28) Vasul omenesc se arată vrednic de Cel Necuprins, Care îi ia firea. MARIA nu este o femeie între femei, ci ÎNCORONAREA FEMEII, a Evei celei noi, redată fecioriei sale materne. Duhul Sfânt pogoară peste EA și o arată nu „unealtă”, ci însăși CONDIȚIA UMANĂ OBIECTIVĂ A ÎNTRUPĂRII!
Iisus Hristos a putut lua trup omenesc numai fiindcă omenirea i l-a dat prin Fecioara Maria! „Dumnezeu a ales-o pe MARIA ca Maică și a luat trup în trupul Ei fiindcă a vrut și ea, cu toată ființa ei. El s-a întrupat în mod voit și a voit ca Maica Lui să-L zămislească liber, cu voia Ei deplină.” (Nicolae Cabasila, Omilie despre Buna-Vestire, cf. Vladimir Lossky, în „Essai sur la Theologie mystique de l-Eglise orientale”, Paris, Aubier, 1944)
Fecioara Maria a dat prin iubirea Ei cerească, firea umană Cuvântului divin, înzestrându-L cu plinătatea frumuseții sale. Sfântul Grigore Palama, neam ales dintr-o seminție traco-getă, o vede în omiliile sale mariale, pe Fecioara Maria, prințesa geto-dacă în toată splendoarea frumuseții sale – chipul absolut al Creației în care se întrepătrund toate desăvârșirile necreate și create:
„Voind să creeze – un chip al frumuseții desăvârșite și să arate limpede îngerilor și oamenilor puterea măiestriei Sale, Dumnezeu făcut cu adevărat pe Maria atotfrumoasă. El a întrunit în Ea frumusețile parțiale pe care le-a împărțit celorlalte făpturi și a constituit o podoabă comună tuturor ființelor văzute și nevăzute;
sau, mai degrabă, a făcut din Ea un fel de amestec din toate desăvârșirile dumnezeiești, îngerești și omenești, o frumusețe sublimă care înfrumusețând amândouă lumile, înălțându-se de la pământ până la cer și chiar întrecându-l pe acesta din urmă.” (In Dormitionen, P. G., t. 151, col. 463 AB; cf. V.Lossky, op. cit., p. 223)
„Trăim Nașterea Domnului, și din plinătatea acestui Dar, grăia inspirat în cuvântul său, marele Duhovnic, ilustru Predicator Părintele Constantin Galeriu, lumea, istoria primește necontenit înțeles și sens înnoitor zidirii ei. „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște…
Este fapt cardinal, unic: Dumnezeu din veșnicia și pretutindenea Lui vine la noi, în acest „astăzi” al timpului nostru și într-un loc al pământului nostru, în Betleem.” (în Betleemul Palestinei – Țara Sfântă traco-getă).(Pr. Prof. Constantin Galeriu, La nașterea Domnului, în România liberă, la Crăciunul anului 2001)
„Fiul lui Dumnezeu devine Fiul Fecioarei Maria. La acest unic eveniment ia parte toată natura. Îngerii îi aduc cântare de laudă, în Betleemul Iudeii Palestinei. Cerurile aduc steaua, pământul aduce peștera. Magii vin cu daruri, iar omenirea aduce în dar pe Sfânta Fecioară Maria, așa încât îngerii, oamenii și natura întreagă, toți contribuie cu ceva, cu un dar esențial la această mare și unică sărbătoare a lumii.” (Părintele Sofian, op. cit., p. 181)
Măicuța Domnului și-a înfășat Odorul dumnezeesc,/ în scutecele dorului Ei sfânt!/L-a legănat cu aripile serafice ale sufletului de nea/ și l-a încins cu brâul lacrimilor sacre de bucurie!/ Apoi l-a culcat în ieslea inimii Ei – Leagănul de Aur al iubirii divine!
„Când Domnul nostru Iisus Hristos S-a născut, Măicuța Lui cea Sfântă, Fecioara Maria, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pe paie de grâu. Căci oamenii din cetatea aceea nu L-au primit în casele lor.” (Traian Dorz, Leagănul de Aur, Ed. „Oastea Domnului”- Sibiu, 1999, p.9)
Dar, la Nașterea dumnezeescului Prunc, Pământul a dat pe Fiica sa cea mai aleasă – Fecioara Maria, peștera primitoare, câmpul cu cuprinderea lui, văzduhul cu mireasma lui, păstorii cu bucuria negrăită a mioarelor, Craii – Magi cu daruri alese și scumpe, animalele cu căldura lor, păsările cu cântările lor angelice, iar Cerul și-a trimis îngerii săi înveșmântați în purpura luminii.
MARIA
„MARIA e un nume ce cântă!/ Chipul omenesc îndumnezeit a umblat odată în lume,/ a umblat cu noi, oamenii/ în vremea când, încununată de iubire,/ călca înflorind urma pașilor Lui.// De atunci EA a rămas între oameni; joacă merele de aur de-asupra leagănului,/ clădește sufletul mamelor întristate,/ stă cu noi la masă, deschide petalele trandafirilor seara, la rugăciune.
MARIA e un nume de Icoană!” Poiana Mărului-1952 (Ernest Bernea, Lumini în Necunoscut – poeme în proză- Ed. Timpul, Iași, 2000)
+ Învierea Maicii Domnului – Urcarea cu trupul la ceruri
Sublimă adorare Maicii Domnului și Pruncului Ei!
Cinstire tuturor purtătorilor sfântului NUME, Fiilor și Fiicelor României Tainice.
Sfânta Mănăstire Putna- 15 August 2024