La zi de mare sărbătoare desfășurăm steagul ASOCIAȚIEI NAȚIONALE A CAVALERILOR DE CLIO, care înclude în a sa alcătuire culorile steagului, ca simbol al suveranității, unității și al libertății românilor. Am evitat a sune al „tuturor”, căci nici acum 100 de ani, din pricina „aliaților” bănățenii de pe valea Timocului, crișenii din Ugocea, maramureșenii, de dincolo de Tisa, au rămas în afara României Mari.
În urmă cu 50 de ani am depus solemn, individual, cu mâna pe armă și cealaltă pe drapelul de luptă, JURĂMÂNTUL MILITAR, și de atunci nu uit ancestralul TESTAMENT care poruncește: ȚARA trebuie predată ÎNTREAGĂ generațiilor viitoare. N-a fost să fie în cei 50 de ani, dar sperăm că în viitor să se împlinească.
Cât de mândru am fost ca român, în multe din întâlnirile mele cu străinii nu pot să spun, dar am să povestesc un fapt ce nu-l pot uita. S-a petrecut în 2008 la Budapesta, fiind invitat de către Asociația Honvezilor în rezervă, pentru a mi se înmâna Ordinul cultural al Armatei maghiare. în activitatea profesională am fost implicat într-un schimb de xperientță pentru cercetarea Arhivei Militare de la Budapesta. Atunci am descoperit 12ml de documente aparținând Corpului 2 Aerian Român în operația Budapesta ianuarie 1945, documente care au fost restituite Arhivelor Militare Române. Ungurii n-au uitat și m-au recompensat moral, prin ministrul secretar de stat Dr. Vadai Agnes (foto- 16 MAI 2008), felicitare la care am răspuns românește: SERVESC PATRIA ROMÂNĂ!
UN AL DOILEA MOMENT,
la fel de emoționant a fost acela de la parcela Eroilor Români de la Budapesta, când garda de Onoare, de la Regimnentul 30 Gardă a desfășurat drapelul. Foto
În amintirea Gloriei Străbune,
La mulți ani România, La mulți ani Români!