„Deşteaptă-te, române”

La Centrului Social Multifuncțional Pentru Persoane Vârstnice din Nufărul, Oradea a avut loc Omagierea Imnului Național în prezența doamnei ANCA GRAMA – SAS – director executiv al Direcției de Asistență Socială. Cu acest prilej, potrivit programului, au susținut alocuțiuni, au recitat, și cântat corul veteranilor și tinere talente. S-au recitat versuri din creația poeților locali. Minunată inițiativă, frumoasă realizare, care dovedește că „vârsta la puterea treia” este o realitate înfăptuită de o inimoasă societate feministă condusă de ing. Mioarița Săteanu, Cetătean de onoare al Municipiului Oradea.

Cavaler de Clio

Redăm alocuțiunea rostită la eveniment de Ing. MIORITA SĂTEANU:

Anca Grama, Miorița Săteanu -30 iulie 2021

Data de 29 iulie a fost proclamată, ZIUA IMNULUI NAȚIONAL al ROMÂNIEI – imnul nominalizat a fost :”Deșteaptă-te române!”, ca simbol al unității Revoluției Române de la 1848.

Imnul Naţional este parte a expresiei noastre naţionale, simbol al legăturii cu trecutul şi cu valorile noastre fundamentale. La 29 iulie 1848, la Râmnicu Vâlcea, un grup de tineri entuziaşti intonau poemul patriotic «Un răsunet» al lui Andrei Mureşanu, transformându-l în «Deşteaptă-te, române!» – imnul Revoluţiei Paşoptiste.

Imediat după Revoluția din decembrie 1989, ”Deșteaptă-te române!” a fost ales Imn Național al României

Imnul Național este considerat simbol național, alături de drapelul tricolor, stema țării și sigiliul statului

Ideea unui imn naţional a apărut în prima parte a veacului al XIX-

În anul 1862 a fost organizat un concurs public pentru desemnarea imnului noului stat constituit prin unirea Principatelor Române (24 ianuarie 1859).

Cel care a câştigat concursul a fost compozitorul Eduard Hülseh cu piesa “Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor”.

Aproape 20 de ani mai târziu, poetul Vasile Alecsandri a scris “Imnul Regal Român “, care avea să devină imnul de stat al României. Acesta a fost intonat pentru prima dată în anul 1884, la încoronarea regelui Carol I de Hohenzollern.

Acordurile lui au fost auzite în ţara noastră până în anul 1947.

In perioada 1948 – 1953 „Zdrobite cătuşe în urmă rămân” a fost introdus la 4 ianuarie 1948, odată cu trecerea de la monarhie la regimul comunist. Versurile aparţin lui Aurel Baranga, iar melodia lui Matei Socor.

”Te slavim Romanie”- a fost imnul național al Republicii Populare Române între 1953 și 1977. Versurile au fost scrise de Eugen Frunză și Dan Deșliu, iar muzica a fost compusă de Matei Socor

Din anul 1977 pana in anul 1989 , imnul national a fost frumoasa poezie ”Trei culori cunosc pe lume”., care a fost „inspirat” din versurile unui cântec patriotic scris de Ciprian Porumbescu.

După Revoluția din decembrie 1989, ”Deșteaptă-te române!” a fost ales Imn Național al României, . La originea Imnului Național al României se află poemul patriotic ”Un răsunet” de Andrei Mureșanu”, pe o melodie culeasă de Anton Pann. Conținutul profund patriotic și național al poeziei a fost de natură să însuflețească numeroasele întâlniri dintre revoluționari si militanții pașoptiști pentru drepturi naționale, mai ales din Transilvania

Imnul conţine acest sublim “acum ori niciodată”, invocarea destinului naţional pe care un popor o poate atinge în zborul său către divinitate. Acest “acum ori niciodată” concentrează toate energiile vitale, mobilizând la maximum sufletele concetățenilor

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!

Imnul se interpretează de către cor şi fanfară în următoarele situaţii: cu ocazia :ceremoniilor oficiale naţionale,

– cu ocazia competiţiilor sportive oficiale internaţionale,

– cu ocazia deschiderii sesiuni a camerei Parlamentului,

– la radio şi posturile de televiziune,

– la începutul manualelor şcolare se tipăreşte textul imnului naţional al României.

Orice naţiune şi orice stat se identifică fundamental în simbolurile sale esenţiale: drapelul, stema şi imnul.

„Puţine lucruri exemplifică mai bine coeziunea unei naţii decât atitudinea în faţa imnului naţional”care cere si merita respect si dăruire din partea fiecărui cetățean in pieptul căruia bate o inimă atașata de țara numită ROMÂNIA