Pași pe caldarâm. Încrustările istorice în „buletindecarei” este rezultatul colaborării de trei ani cu publicația on-line care ne-a pus la dispoziție spațiul virtual. Mulțumiri adresăm, și pe această cale, doamnei Daniela Ciută, director-editor al cunoscutul sait din Carei. Debutul nostru publicistic, de la Carei, s-a produs datorită exemplului și zbaterii domniei sale pe târâm cultural. Avem publicate o seamă de lucrări dedicate acțiunilor militare desfășurate în părțile de Nord-Vest a României, puțin cunoscute în urbea copilăriei mele. Extrase din acestea sunt folosite și în unele articole (capitole ale cărții).
Încrustări istorice este o lucrare scrisă într-un alt registru publicistic, în care mărturisim că ne simțim mult mai confortabil decât în corsetul spațiului tipografic. Antologia aceasta înmănunchează colaborarea de 3 ani, pe tărâmul publicistic, cu buletindecarei, un început care marca împlinirea a 50 de ani de când, ca civil, am obținut primul meu buletin de Carei.
Lectura recentă a unor texte, scrise acum câțiva ani, ne-a convins de utilitatea apariției lor într-un volum tipărit. Deși nu suntem la debut editorial, mărturisim că fiecare apariție a textelor în revistă ne-a produs o mare bucurie, dată de faptul că, în cazul „buletinuluidecarei”, era vorba de câteva mii de cititori, în fața cărora m-am străduit să aduc informații inedite, sau/și puțin cunoscute despre un anume eveniment legat de istoria din marginea de vest a românității. Tirajele reduse ale cărților tipărite, și titluri puține din această pricină, sunt îmbogățite de formatele electronice și astfel, un cotidian cu deschidere culturală virtuală, vizionat de câteva mii de cititori, are, neîndoielnic, însemnătatea lui, a cărei întreținere o salutăm. Dar, bucuria de a răsfoi o carte, include mult mai multă emoție, chiar dacă internetul ține recordul, nu poate înlocui cartea tipărită, care prinde o altă legătură cu cititorul.
Acest volum, deși, nu a fost croit pentru spațiu tipografic, prezintă mare interes, pentru pasionați cititori de istorie națională, deoarece adaugă argumente specifice, a căror exemplu dau strălucire locurilor, adesea uitate de lume. Pentru vestul Transilvaniei, în schimb, cartea aduce în actualitate unele informații care ar putea fi valorificate, pentru importanța lor de detaliu, în cercetări monografice locale. Pentru că totul se leagă, asemenea urmelor rămase pe caldarâm, pentru moștenirii de patrimoniu. Multe și prețioase informații completează istoria locală sătmăreană. Intenția noastră a fost aceea de a le incrusta în scoarța memoriei istoriei, prin scoaterea lor din negura uitării. Am exemplificat acele aspecte relevante ale spiritului locului, raportate la evenimente din istoria națională și a românilor ardeleni.
Întinderea tematică deși nu analizează exhaustiv perioada de la Pace la Diktat (Viena 1815-1940), doar puncteză momente de referință din istoria românilor viețuitori în imperiul habsburgic, austro-ungar, regatul României Mari, și Ungaria sub admiistrația lui Horty. Încrustările istorice au semnificația unor borne de referință, a luptei continue pentru realizarea idealului național de unitate. După cum nici în trecut diferendele de vecinătăate sau/și de conviețuire, uneori pașnice, alteori conflictual-războinice, dintre români și unguri, în cazul nostru, nu au fost pe deplin clarificate spre limpezirea orizontului viitor, nici noi nu ne facem iluzia că vor face alt gest firec decât o actualizare a acelor momente decizive, care puteau fi potrivite pentru o pace durabilă, dar ratate dintr-o istorică încăpățânare tradițională ungurească. Românii fiind mereu nevoiți a recupera inițierea unor conflicte. Fiind mereu în postura de a încerca o împăcare. Poporul român, format în vatra sa de locuire, Transilvania, pe care n-a părăsit-o niciodată, a fost mereu nevoit să ierte, și mereu…, dar să nu se uite că mereu primita ospitalitate se gată. Până și pe cel trimis cu solie: „spuneți lui Arpad, ducele vostru, că-i om străin și duce lipsă de multe, că pământul nu-l vom da niciodată!” strămoșii i-au dat avere ca zestre, dar nu i-au putut da tot, căci mai treuia lăsat și de trai. Și așa pe firul istoriei n-a fost suficient câtă zestre au căpătat prin „înrudire și încuscrire”, că s-au mai bătut și pentru a se înstăpânii prin titluri nobiliare și peste satele românești și apoi asumarea prin diplome ca fiind „a miénk”, revendicări pe baza „dreptului istoric”, omițând „dreptul legitim”.
Pentru a fi de folos în cercetările viitoare, am considerat necesar a acompania volumul cu un indice de nume, locuri și localități. Cartea este însoțită și de trimiteri la fonduri din Arhivele Militare Române și de la Budapesta, arhivele, bibliotecile și colecțiile din presa locală din Bihor, precum și din valoroasele biblioteci digitale, de la București, Cluj, Timișoara, Craiova și Iași, cu un fonduri documentare de necuprins!, precum și lucrări din biblioteca personală cu autografe primite de la autori, în ultima perioadă, pe care le recomand cercetătorilor. Din multitudinea surselor bibliografice folosite am întocmit o listă selectivă, orientativă (la subsolul paginii, pentru o mai ușoară urmărire) pentru trecutul istoric al Nord-Vestului României.
Am păstrat fidelitatea textului și intertitlurile publicistice folosite, pentru a întării anume teze care, dacă se impun în formatul publicistic, nu sunt neapărat necesare în cazul unui volum. Pentru detalii am operat trimiteri și la alte surse numai acolo unde, între timp, am găsit informații sigure cu privire la un anume subiect.
Întreaga noastră recunoștință se îndreaptă către doamna Daniela Ciută, gazda noastră primitoare la Școala de Vară de la Carei, la ultimele trei ediții fiind prezent cu cercetările noastre, finalizate cu lucrările recenzate și prezentate în „buletindecarei”: 1940-Strigătul de durere a românilor Ardeleni sub administrație horthistă (1940-1944); Prima vizită a Generalului H.M. Berthelot în Ardeal după Marea Unire, Sub clopotul Marii Uniri, Cercul Militar Oradea. 1919-11 octombrie – 2019.
Un cuvânt întreg și rotund de mulțumire celei care, fără exagerare, este autorul moral al articolelor apărute în „buletindecarei”, în cadrul rublicii: Încrustări istorice, adunate acum în volum sub titlul: Pașilor pe… caldarâm, doamna Daniela Ciută. Am adăugat și o notă de însoșire ca un argument în plus ca legătură probabil necesară dintre capitole. Am lăsat forma inițială a articolelor publicate, intervenind numai pentru corecură ortografică, chiar ddacă anumite informații se repetă, se reiau ori se completează în unele părții, ceea ce într-un volum altfel conceput nu s-ar fi întâmplat.
La permanenta stare de nevoie a limpezirii trecutului am apelat la izvoare, pentru ca pe baza informațiilor primare înălțarea frontului cultural românesc, la marginea hotarului de apus, să capete dimensiune europeană, așa după cum înaintașii ne-au încadrat pașii pe caldarâm….