(1841 Holod (Bihor) – 1907, Oradea)
Cu prilejul împlinirii unui veac de la naşterea lui losif Vulcan, periodicele românești şi-au adus cu drag aminte de acela care a fost printre cei mai fericiţi ctitori de reviste. Ca și dovadă a participării la comemorare a fraţilor de pe meleagurile unde Vulcan a trăit şi activat se aducea în discuție broşura istoriografului Pr. Ioan Georgescu, publicată în „Biblioteca Tribuna Ardealului„. Scrisă simplu, pe înţelesul tuturor, „broşura se citeşte cu plăcere, ca o poveste cu întâmplări miraculoase. Şt totuşi într’însa nu sunt decât fapte riguros exacte, cu indicarea precisă a izvoarelor”[1].
Familia lui losif Vulcan își avea leagănul în Ţara Oltului. El a făcut studiile la Oradea, la liceul premonstratens (azi Liceul „Mihai Eminescu”), între anii 1851-1859. După absolvirea liceului, s-a înscris la Universitatea din Budapesta, unde şi-a luat licenţa în Drept. Ca student, îşi petrecea vacanţele la Satu Mare, unde tatăl său era preot în acea perioadă . (Nicolae Vulcan a fost preot în Holod (Bihor) între anii1 831-1844, iar între 1844 (?) – 1879 a fost preot şi vicearhidiacon în Satu Mare).
Pe 5/17 iunie 1865 Vulcan pornea, la Pesta, Familia, pe care a coordonat-o timp de 42 de ani. Povestirea raporturilor sale cu scriitorii și cu oamenii de seamă ai vremii sunt cu dărnicie prezentați în coloanele revistei. Academicianul Alexandru Roman, „mare luptător pentru drepturile neamului şi ale bisericii sale”, care i-a fost profesor. Pe alţi doi înaintaşi distinşi, Timotei Cipariu şi George Bariţiu, i-a avut colaboratori la „Familia„, revista care este gloria vieţii sale.
-
- A.Pumnul
-
- A. Șaguna
-
- N. Jiga
-
- T. Cipariu
-
- Al.I. Cuza
-
- I. Rațiu
Urmează apoi, din seria mare a colaboratorilor, câţiva contemporani cu el, dintre cei mai celebri amintim: Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu şi Titu Maiorescu, precum şi reprezentanţii unei alte generaţii, mai tinere: George Coşbuc, Ştefan O. Iosif şi alţii. Fiecare nume amintit înseamnă un capitol din istoria literaturii române.
Eminescu -prtret Familia nr.52
Dar revista „Familia” nu este singurul merit al vieţii lui Iosif Vulcan. Chiar dacă opera lui literară nu are decât o valoare istorică, în analele culturii româneşti, el mai figurează şi ca „iniţiator, preşedinte şi animator al Societăţii pentru înfiinţarea unui teatru românesc în Ungaria„. La loc potrivit trebuie amintită preocuparea lui Vulcan pentru promovarea femeii, a preocupărilor științifice-literar-artistice, aprecierii muncii casnice și educației, cu nimic mai prejos decât a „damelor”(folosind sensul franțuzesc al doamnelor cavaler).
La 180 de la naștere, aprecieriele față de rodnica muncă depusă pe tărâm cultural, pentru promovarea limbrii și culturii române, al lansării unor certe valori, se cuvine a mulțumi lui Ioasif Vulcan, și celor care la masa de lucru s-au aplecat a-i continua și desăvârși opera.
[1] Luceafărul nr. 9, decembrie 1941, p. 333-334
