Oriunde îl întâlnești pe George Roca, vei remarca că poartă sub braț, precum „badea Cârțan, în straiță”, o carte, revistă sau un ziar. Momentul semnării adeziunii ca membru Cavaler de Clio, cu pixul care i-a rămas armă dreaptă pentru cuvânt cugetat, drept de senior cavaler.
Cavalerul de Clio, din 2012, a ținut ca două dintre frumoasele sale cărți să le prezinte prietenilor și cunoscuților în vecinătatea casei, la Casa Armatei Oradea (astăzi Cercul Militar), și să ne însoțească la Cenaclul „Barbu Ștefănescu Delavrancea”, să ne încânte cu superbul său poem Pe al pacificului mal.
George Roca, după cum a mărturisit în repetate rânduri a rămas mereu lângă noi, românii, cu gândul purtat pe aripi de vise, călătorind printre și la taifas cu „stelele”, cu mici popasuri pe plaiuri natale, orădene. Și atunci, tot la saloane de carte și poezie, înconjurat de prieteni. De ziua sa, ori toamna, ne-a obișnuit să fie acasă. Anul acesta îi ducem dorul.
Ne-a onorat cu un cuvânt de amintire, de la într-o superbă seară Centenară în 2019.
